Acasă Cultura Invitatul lunii aprilie la Clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara a...

Invitatul lunii aprilie la Clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara a fost scriitorul Goran Mrakic

204
DISTRIBUIȚI

Invitatul lunii aprilie la Clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara, în cadrul activității lunare întâlnire cu un scriitor român contemporan, a fost scriitorul timișorean de origine sârbă, Goran Mrakic, în 25 aprilie.

Mrakic este traducător din limba sârbă, a lucrat timp de 15 ani ca redactor al ziarului de limba sârbă „Naša reč“ și, în prezent, este director al Editurii Uniunii Sârbilor din România.

La Penitenciarul Timișoara, Goran Mrakic a prezentat volumul Povestiri din garaj, apărut în 2018 la Editura Nemira, colecția n’autor, un remix timișorean punk al vieții de dinainte și de după ’89, povestiri tipice tranziției de tip balcanic, trăite în Timișoara înainte și după ’90: veri în care timpul se dilată, așa cum doar în vacanțele școlare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, români, sârbi, șvabi și maghiari, Poli Timișoara, huligani, bătăi, ecouri ale primelor revolte care au declanșat Revoluția din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, râuri de bere, scriitori și artiști de tot soiul, scene din viața de zi cu zi, întâmplări adolescentine și rememorări nostalgice, toate desfășurate între betoane și Bega.

Așa cum mulți autori au recunoscut, și Goran Mrakic consideră că publicul din Penitenciarul Timișoara este unul interesant, sincer:

„Recunosc, am avut mai multe emoții în fața publicului din penitenciarul de pe Popa Șapcă decât în fața publicului din orice librărie. Cel puțin o treime din deținuții veniți la întâlnirea din clubul de lectură al închisorii au citit ”Povestirile din garaj”.

A fost o senzație stranie într-un mediu în care te gândești că literatura nu reprezintă tocmai o prioritate. Unii au apărut cu cartea sub braț, alții cu niște fișe sau conspecte scrise de mână. Nu mi-am făcut niciun plan în prealabil, nicio strategie, am vorbit la liber, dând frâu primelor impulsuri.

În timpul sesiunii am simțit câteva priviri iscoditoare, curioase, interesate de modul în care decurge discuția. N-am avut nicio clipă senzația că în fața mea se află pușcăriași, ci oameni care ascultă, citesc, pun întrebări.

Oameni aflați momentan de cealaltă parte a libertății, cu multe cicatrici pe corp și pe suflet, cu speranțe și vise, cu necazuri și bucurii, cu regrete și remușcări, cu bune și rele. Am încercat să fiu cât mai spontan și sincer, dar o carte atât de personală nu poate fi comprimată într-o discuție de o oră.

Totuși, sper că în timp ce o citeau, acei oameni au putut să evadeze măcar pentru câteva clipe din purgatoriul cenușiu care le ține momentan loc de casă.‟, a declarat Goran Mrakic.

 

Comentarii

comentarii