În ședința de Guvern era planificată luarea unei decizii catastrofale: prelungirea până în 2042 a licenței OMV Petrom vizând exploatarea gazelor. Altfel, licența expira în 2027. Decizia a fost amânată. Dar tentativa de a mai da pe nimic un asset important al României reprezintă în sine o faptă care trebuie pedepsită. Exemplar. Înainte însă, avem obligația morală să ne întrebăm dacă inițiativa îi aparține generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, încă premier al României, sau autorul este șeful acestuia. Adică domnul Klaus Iohannis.
La capătul primei etape a furtunii naționale declanșate de utilizarea dreptului de veto al Austriei împotriva României în ceea ce privește accesul nostru în spațiul Schengen, președintele Klaus Iohannis a ieșit la scenă deschisă și ne-a sfătuit să fim diplomați. Ne-a sugerat cât se poate de explicit că vorba dulce mult aduce. Asta în timp ce întreaga opinie publică și o bună parte din clasa politică erau atît de opărite de abuzul Vienei, încât solicitau insistent preluarea de către statul român a acțiunilor OMV Petrom. Și pe bună dreptate. Întrucât austriecii și-au încălcat cele mai importante angajamente scrise negru pe alb în contractul de privatizare. Klaus Iohannis ne-a cerut să avem răbdare. Și s-a angajat cât se poate de explicit să rezolve prin soluții diplomatice această situație umilitoare și extrem de păgubitoare. A avut timp berechet. Nu a realizat nimic. În schimb, i-a pus sula în coaste lui Ciucă să le dea de pomană austriecilor și ce a mai rămas. Iar Ciucă era cât pe ce să execute ordinul întocmai și la timp. Și nu se știe dacă nu-l va executa.
Dincolo de mizeria cu Schengenul, după foarte multe bâlbâieli, în fine, Uniunea Europeană a decis o măsură cât se poate de rezonabilă. Și anume ca profitul înregistrat într-o țară de o companie străină, multinațională sau nu, să fie plătit în țara respectivă. Întrucît acest lucru nu se întâmplă, fiindcă prin fel de fel de inginerii financiare profitul se volatilizează, adică se transferă în paradisuri fiscale, aceeași Uniune Europeană a găsit de cuviință să adopte o soluție pentru care Liviu Dragnea a făcut pușcărie. Respectivele societăți urmând să fie impozitate cu o cotă parte din cifra de afaceri: 1%. O nimica toată. Dar tot e ceva. Iar după pandemie, după crizele succesive prin care au trecut statele europene, această cotă parte a primit denumirea de taxă de solidaritate. OMV Petrom a dorit să facă excepție. Și a manevrat în acest scop Parlamentul României. Unde a fost scrisă în mod intenționat greșit respectiva lege. OMV Petrom și-a împărțit activitățile în mai multe centre de profit. Socoteala a fost făcut în așa fel încât niciunul dintre respectivele centre de profit nu ajungea la cifra de afaceri prevăzută de lege pentru taxa de solidaritate. În felul ăsta, s-a sustras mult timp de la plată. De altfel, șefii OMV au și anunțat rituos și, zic eu, obraznic, că nu vor plăti nimic. După care au solicitat un rendez-vous cu președintele Klaus Iohannis. Acesta, mare diplomat fiind, i-a primit. Nu se știe nimic despre ce s-a discutat la Cotroceni. Dar oare ce subiect ar fi putut fi atacat acolo de către austrieci altul decât taxa de solidaritate? Și ce a urmat?
În Parlament, sub presiunea opiniei publice, aleșii s-au scremut să schimbe legea. Să o îndrepte. Ceea ce s-a și întâmpat. Și deodată, ca prin farmec, într-o succesiune rapidă, primim două informații. Prima că OMV Petrom s-a dat de trei ori peste cap și a decis să plătească totuși taxa de solidaritate, care a ajuns să fie mult mai mică decât ceea ce era inițial prevăzut, și, doi, că Executivul se întrunește pentru a mai prelungi licența de exploatare a gazelor în beneficiul OMV Petrom până în 2042. Și din nou presa a prins de veste și a recționat. Și din nou a fost inflamată opinia publică. Atât de inflamată, încât generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a dat înapoi. Nu de tot. Decizia a fost pur și simplu amânată.
Nu ar fi totuși cazul ca președintele Klaus Iohannis sau, în fine, dacă el dorește să rămână în umbră, atunci măcar Nicolae Ciucă să vină în fața cetățenilor, să explice în baza căror motive obiective se intenționează prelungirea licenței de exploatare a gazelor naturale românești în beneficiul OMV Petrom, o societate care nu și-a onorat niciuna dintre obligațiile importante asumate negru pe alb prin contractul de privatizare? De ce trebuie să le facem austriecilor o nouă pomană?