Acasă Actualitate ÎPS Ioan: “În Banat am crezut că curg numai lapte și miere,...

ÎPS Ioan: “În Banat am crezut că curg numai lapte și miere, dar am descoperit că și aici sunt oameni pribegi, râuri de lacrimi și suferință…!”

DISTRIBUIȚI

ÎPS Ioan numește plastic regiunea pe care o păstorește Banatul pâinii, Banatul holdelor de grâu, Banatul oamenilor cu credință în Dumnezeu care au ținut mereu legătura cu muntele Athos.

Chiar sfântul Iosif de la Partoș a fost adus de pe muntele Athos și pus mitropolit al Banatului.  Din păcate, ÎPS spune că a descoperit că și în Banat curg râuri de lacrimi și suferință și aici sunt oameni care nu au un acoperiș deasupra capului, oameni pribegi, părăsiți sau sate pustii.

“Banatul pâinii, Banatul holdelor de grâu  Banatul oamenilor cu credință în Dumnezeu,  Banatul acesta a ținut mereu legătura cu muntele Athos. Sfântul Iosif de la Partoș a fost adus de pe muntele Athos și a fost ales mitropolit al Banatului. Sunt legături din vechime dintre credincioșii din Banat și muntele Athos și cu țara (România mare). Dintre provinciile românești care și-au îmbrățișat mama la 1 decembrie 1918, ultima care și-a pus capul pe pieptul sfânt al României a fost Banatul în lacrimi, fiindcă nu s-a putut întoarce întreg la patria mamă. O treime din Banat rămânând dincolo…!

Imaginați-va că veți ajunge la poartă Raiului după un drum lung făcut de pe pământ din țară de la poarta Carpaților până la poarta cerului. Veți ajunge la miezul nopții și acolo va fi străjeru, un înger, și va întreba: “Ce cauți aici străine la ora aceasta?” Vei zice: “Sfinte îngere, am aici o comoară, am venit să îmi caut comoară”. Îți va deschide poarta Raiului. Din păcate, dacă nu ți-ai făcut comoară în cer, nu vei avea ce să cauți la poartă Raiului. De ce vrei să ajungi în Rai dacă acolo nu ai adunat nicio comoară cât ai trăit? La final de an, credinciosul trebuie   să își facă bilanțul și să se gândească la ce a mai adăugat la comoară lui din cer, din Rai? În decursul unui an, trebuie că omul să adauge ceva la comoară lui din cer. În seara de final de an, să evităm desfătările exagerate și să ne gândim ce am făcut bun în anul ce s-a scurs, ce nu am făcut și ce am fi putut face și nu am făcut. E și o seară a regretelor. Să nu fim triumfaliști în credință noastră și să ne recunoaștem în față lui Dumnezeu și neputințele și slăbiciunile pe care le-am avut în anul ce a trecut, fiindcă e clar că nu întotdeauna am răspuns cu mult curaj, sfială și credință chemării lui Hristos. Evident că și eu am regrete și vreau să le stropesc cu lacrimile mele, pentru că nu am îndeplinit întru-totul ceea ce am promis în seară când am fost călugărit, când am fost hirotonit preot și apoi arhiereu. Ar fi trebuit să fiu mai aplecat de atâtea cruci și îndatoriri pe care i le-am promis lui Dumnezeu!

Când am fost chemat din munți să slujesc în Banat am crezut că aici curg numai lapte și miere, dar am descoperit că și în Banat curg lacrimi și suferință și aici sunt oameni care nu au un acoperiș deasupra capului, oameni pribegi, părăsiți sau sate pustii. În zona de deal și de munte sunt unele comune alcătuite din cinci sate și au mai puțin de 300 locuitori…!”, a mărturisit ÎPS Ioan, la TrinitasTV, cu prilejul finalului de an.

Comentarii

comentarii