Acasă Eveniment Istoria apei în Timişoara

Istoria apei în Timişoara

DISTRIBUIȚI

FOTO

„Istoria apei în Timişoara se întinde departe în trecut, fiind consemnate sisteme de alimentare ale vechii cetăţi pe la 1600”, scrie prof. univ. dr. ing. Ilie Vlaicu, directorul Aquatim, în „Istoria alimentării cu apă a Timişoarei”. Volumul a apărut la Editura Brumar, autori fiind Ilie Vlaicu şi Ioan Haţegan, iar director editorial Robert Şerban. Volumul a fost lansat vineri, 26 octombrie, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la punerea în funcţiune a primei staţii de epurare din România şi printre primele din Europa.

Vlaicu povesteşte că, totuşi, despre sistemele moderne de alimentare cu apă şi de canalizare putem vorbi doar de la începuturile secolului XX, prima staţie de tratare a apei uzate de pe teritoriul României fiind pusă în funcţiune la Timişoara, în 26 octombrie 1912, iar prima uzină de apă a oraşului, în data de 1 iunie 1914. Tot în 1914 s-a înfiinţat Întreprinderea de apă-canal a oraşului Timişoara, denumită pe scurt ACOT, prima formă de organizare a serviciilor publice din ţară. De toate aceste realizări se leagă numele unui tânăr inginer talentat, Stan Vidrighin, care a devenit apoi o personalitate influentă a vremii. Putem spune, aşadar, că Timişoara a păşit de atunci cu dreptul pe drumul modernizării.

De-a lungul timpului, compania care a fost responsabilă de asigurarea serviciilor de utilitate publică a purtat mai multe nume: ACOT, ITAS, IGOT, ICAS, GIGCL. Aquatim a apărut ca regie autonomă în anul 1991 şi în prezent este o societate comercială având ca acţionari instituţii publice. Indiferent de formele de organizare, toate aceste societăţi au pus pe primul loc, în mod firesc, calitatea serviciilor oferite timişorenilor.

„M-am alăturat echipei de conducere a societăţii Aquatim în anul 1999. În acea vreme, problemele locale erau similare cu cele ale sectorului de apă din România, rămas în urmă din punct de vedere tehnologic, dar şi economic, faţă de vestul Europei. Oportunităţile de dezvoltare după perioada comunistă au fost, însă, pe măsura neajunsurilor. Am înţeles atunci că necesităţile de investiţii depăşeau cu mult posibilităţile companiei, iar dezvoltarea bazată doar pe creşterea tarifelor era de neconceput, ţinând seama de puterea redusă de cumpărare a consumatorilor noştri. Acesta a fost momentul în care ne-am îndreptat atenţia şi eforturile înspre atragerea fondurilor nerambursabile pe bază de proiecte competitive, depuse şi accesate la nivelul Uniunii Europene”, susţine Vlaicu.

„Stoparea risipei de apă, folosirea tehnologiilor moderne, restructurarea şi eficientizarea ne-au adus în situaţia unei companii capabile să se autosusţină financiar şi care prestează servicii de calitate. În toţi aceşti ani, de când mă aflu la conducerea societăţii Aquatim, am fost conştient de valoarea moştenirii lăsate de Stan Vidrighin. Prin toate realizările notabile ale societăţii – contorizarea oraşului, o staţie nouă de epurare, cu tehnologie modernă, procese automatizate la staţiile de tratare – am încercat să păstrăm spiritul inovaţiei tehnice şi de pionierat care a caracterizat începuturile sistemelor moderne de apă şi canalizare din Timişoara. Istoria ne-a arătat că acum un veac, Stan Vidrighin a găsit calea potrivită pentru dezvoltarea durabilă a oraşului, care a răspuns nevoilor prezentului, fără a compromite şansele viitorului”, scrie Vlaicu, în „Istoria alimentării cu apă a Timişoarei”.

„Investiţiile care se apropie de două sute de milioane de euro, unele deja realizate de Aquatim, altele în curs de derulare, toate făcute pentru timişenii de azi, dar şi pentru generaţiile viitoare, mă îndreptăţesc să cred că Aquatim a reuşit să se menţină la standardele ridicate de înaintaşi”, încheie prof. Vlaicu.

Comentarii

comentarii