Aproape de Făget, în judeţul Timiş, în satele învecinate au început să revină românii din Italia, speriaţi probabil ca şi alţii, de extinderea coronavirusului. O familie revenită de curând din Italia, de pe aria comunei Dumbrava, nu a declarat sosirea, aşa cum cere legislaţia. Ba, mai mult, s-a făcut foc şi pară la sosirea poliţiei. Martorii scenei ne-au spus: “Cineva a anunţat instituţiile statului, iar Poliţia a venit imediat. Cel mai caraghios lucru a fost că unul din cei cinci membri ai familiei s-a revoltat că au fost descoperiţi, mai ales că erau obligaţi să se autoizoleze. O tânără a ţipat şi a întrebat: “cine v-a anunţat că ne-am întors?” Răspuns: unii vecini speriaţi!
Pare hilar că românii care vin din Italia se consideră discriminaţi, în cazul în care li se cere să respecte legile ţării. Se consideră discriminaţi dintr-o perspectivă penibilă, ei sunt datori să se autoizoleze vreme de 14 zile, iar în cazul în care lucrurile degenerează, se ştie, să accepte carantina. Se ridică, nu în afara logicii, întrebarea de ce consideră că în ţară ar fi mai în siguranţă în calea răspândirii virusului? Unele voci afirmă că s-au grăbit să se întoarcă cei care nu au asigurări medicale în Italia, cei care, mai mult ca sigur, lucrează la negru.
Din păcate, Timişul deţine doar un sigur spital pentru boli contagioase, Spitalul “Victor Babeş”, un număr mic de specialişti, un număr limitat de personal medical mediu aferent domeniului, nu avem suficiente materiale izolatoare, iar spitalele, în general, trăiesc într-o spaimă legată de creşterea îmbolnăvirilor.
Oficial, în ţara capodoperelor de artă ale lumii, Italia, trăiesc 1,2 milioane români, iar în ultimele zile s-au reîntors în jur de 40.000 dintre ei.
Ţara le este datoare să-i susţină, dar aceeaşi ţară este datoare să-i susţină şi pe cei rămaşi aici, mai speriaţi decât cei reîntorşi. Soluţia? Nu o cunoaştem încă bine, ceea ce ştim este că trebuie să fim mai serioşi faţă de igiena proprie, mai atenţi la comunicarea publică, mai riguroşi faţă de alte tipuri de comunicări, mai critici faţă de zvonuri, mai circumspecţi faţă de personajele cu responsabilităţi, de multe ori mult prea incompetenţi şi agramaţi şi mai indulgenţi cu cei bolnavi. Viaţa este una singură.
