„Arhiva de Sunet”, o inițiativă independentă care sondează relația dintre muzică și societate, te invită să contribui la un proiect special! Căutăm materiale (fotografii, înregistrări, obiecte) legate de scena de jazz timișoreană de dinainte de 1990.
”Vom include o parte dintre ele într-o expoziție multimedia, intitulată Jazz x TM x Viață 60-70-80 și găzduită de Casa Artelor din Timișoara, între 12 și 23 octombrie. Dacă ai legături cu această perioadă și deții materiale relevante pe care ai putea să le împărtășești cu noi, te rugăm să ne contactezi la arhivadesunet@gmail.com cât mai curând posibil”, spune Paul Breazu.
Proiectul „Jazz și viață socială în comunism” al Arhivei de Sunet explorează anul acesta bogata istorie a jazz-ului românesc în perioada socialistă. După o documentare a Festivalului de Jazz de la Sibiu în intervalul 1974-1989 și o expoziție recentă dedicată acestuia în același oraș, ne îndreptăm acum atenția asupra jazz-ului timișorean. Cum s-a manifestat scena de jazz din Timișoara în perioada de dinainte de 1990? Ce impact a avut asupra vieții sociale și culturale a orașului? Care au fost conexiunile sale internaționale?
Timișoara este unul dintre centrele formării scenei de jazz românești, o cohortă de muzicieni importanți, de la Richard Oschanitzky la Eugen Gondi, de la Paul Weiner la Puba Hromadka, de la Bela Kamocsa la Liviu Butoi, de la formațiile Gramofon și Post Scriptum până la mai tinerii Sebastian Spanache și JazzyBIT, avându-și originea muzicală aici. În 1969, se deschidea în acest oraș un club de jazz la Casa ARLUS, iar în 1982, Gondi și Ioan Băcălete înființau primul workshop de jazz din România: Laboratorul internațional de jazz de la Timișoara. Apărea tot aici primul club românesc de jazz de după Revoluție, Jazz Pod 16, fondat de Hromadka. Gen muzical popular în anii de după Al Doilea Război Mondial, conectat la mișcările muncitorești – primele orchestre de jazz aparțineau unor astfel de cluburi –-, jazzul a găsit un teren cultural fertil la Timișoara.
