Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi este ziua Cinei celei de Taină, în care Mântuitorul Hristos le-a spălat picioarele ucenicilor Săi, apoi le-a vorbit despre ceea ce avea să pătimească El pentru mântuirea omului căzut în păcat. Atunci a rostit şi cuvintele care sunt spuse de preoţi în fiecare liturghie, când are loc coborârea Sfântului Duh şi “se preschimbă” pâinea şi vinul în trupul şi sângele hristic, cu care ne împărtăşim.
Joia Mare aminteşte însă şi de Rugăciunea Lui Iisus în Grădina Ghetsimani, de vinderea Mântuitorului Hristos de către Iuda, pentru 30 de arginţi, după care au urmat prinderea, judecata şi răstignirea pe cruce.
Este Joia Mare în care se citesc cele 12 Evanghelii, clopotele tac, iar toaca începe să plângă până la Înviere.
Cei care au credinţă adevărată se gândesc şi la sufletele răposaţilor, astfel că de dimineaţă se face foc în cimitire şi se dă de pomană colac şi lumânare aprinsă. La sate, se împletesc din ramuri fragede de alun mici coşuleţe în care se pune colacul cu lumânarea şi se dă drumul pe apă curgătoare curată, pentru slobozirea din iad a sufletelor străbunilor.
Tot în ziua de joi se înroşesc ouăle, semn al sângelui care s-a scurs din rănile Mântuitorului.
Este zi de post aspru.
