Un tânăr de 31 de ani, doctor în științe medicale, medic ginecolog, Alin Popescu s-a înecat duminică, 23 iulie, în lacul Gozna de la Văliug. Moartea sa a devenit, poate cum era de așteptat, în aceste vremuri, subiect de presă, subiect pe rețelele sociale. Asta a fost ceea ce s-a văzut la suprafață, fără să se știe câtă disperare a existat în adâncuri, atunci când deja i se decidea, fără ca el să știe, soarta. Trupul neînsuflețit a fost descoperit în apa adâncă de 25 m doar după cinci zile de căutări istovitoare de către echipajele de salvare, dotate inițial cu un echipament insuficient pentru o astfel de acțiune dificilă și dramatică. Cinci zile cumplite pentru familia încremenită de durere, așteptând pe marginea lacului alături de prietenii lui Alin, confirmarea tragediei, scoaterea din adâncuri a celui înecat. Cinci zile de eforturi maximale pentru salvatorii căutători deveniți în această împrejurare cu urmări fatale doar căutători… În plus, delicata și dificila misiune se desfășura pe pontonul unde mulți turiști doreau să profite din plin de vacanță, să se bucure de frumusețea locului.
Un singur cuplu și-a anulat planurile de vacanță, auzind lamentațiile înfiorătoare ale apropiaților victimei și observând desfășurarea forțelor de intervenție, înțelegând, uman și corect, că nu este un loc bun de relaxare în astfel de momente. Un singur cuplu a ieșit din ”peisajul durerii”, în vreme ce Alin era căutat… În pofida dramatismului situației, timp de mai multe zile la rând, prea mulți turiști au decis că nu vor fi deranjați de aceste evenimente și își vor continua sesiunea de bronzat sau de înot, chiar însoțiți de copii, deși la câțiva metri de ei se afla familia îndoliată dar și apropiații cufundați în disperare. Acest tablou al nepăsării, al detașării, să fie oare parte din comportamentul nostru?
Partea reală și dramatică, deopotrivă, este că sub corpurile care se scăldau în dreptul pontonului se afla trupul unui om înecat… Și acest tablou s-ar putea repeta, nu știm când.
Alin Popescu a fost un om de o hărnicie ieșită din comun, care în pofida multor greutăți ivite în scurta sa viață a reușit să ajungă la un nivel profesional și academic remarcabile. Făcea parte din categoria, tot mai rară, a medicilor mânați de ambiția pură a formării profesionale impecabile, fără cusur, pentru că doar așa poți ajunge să te lupți pentru sănătatea semenilor tăi. Un om care mai mult ca sigur ar fi putut intra în topurile naționale (ca să nu zic mondiale) pentru ore lucrate pe lună (de ordinul sutelor). Și nu lucrate pentru sine, ci pentru oameni suferinzi. A muncit în 31 de ani cât nu ar fi muncit alții în 310. A fost un prieten loial și de nădejde, dispus întotdeauna să dăruiască și să ajute. Un om care și-a iubit familia și prietenii, a fost iubit și va fi iubit veșnic! Ce nu aș fi dat ca lucrurile să rămână cum au fost! Pentru cei apropiați este sfârșitul unei relații de adevărată prietenie, iar pentru societatea medicală este o pierdere enormă. Acum, după aproape o săptămână de căutări, Alin s-a întors acasă… Îl vom avea în suflet mereu și vom duce mai departe povestea vieții lui.
