Un monah căruia nu-i place să fie primit în nicio vizită pastorală cu obişnuita cântare “Pe stăpânul nostrum, Doamne îl păzeşte!”, ci cu imnul Sfintei Treimi. ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului îşi împlineşte misiunea monahală de a se dărui întru totul aproapelui, din iubirea ce-o poartă însuşi Tatăl pentru făptura umană.
Mereu aplecat spre nevoile oamenilor, ÎPS Ioan este mai tot timpul pe drumuri: după ce rânduieşte la primele ceasuri activităţile administrative, pleacă în teritoriu, unde este chemat să ajute oameni fără adăpost, cu copii, familii sărace, să mai caute oameni cu suflet mare, care să ajute la ridicarea unor adăposturi pentru cei bolnavi şi neajutoraţi. Bisericile, au şi ele nevoile lor, trebuie reparate, sfinţite, întreţinute, pentru că ele sunt casa credinţei creştine.
Nu are un program prea bine prestabilit, pentru că într-un drum spre o milostenie se iveşte şi mai rezolvă şi alte solicitări şi poate ajunge în celălalt capăt al judeţelor bănăţene.
Le face toate în taină, pentru că ţine mult la cuvântul din Biblie: ”Să nu spui binele făcut” decât lui Dumnezeu şi oamenilor Lui.
Aniversările sale de naştere îi sunt amintite de către alţii, ce-i care îi fac urări. Celelalte sărbători onomastice, Crăciunul ori Sfintele Paşti le petrece cu persoanele fără adăpost, cărora le duce zeci de porţii cu hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte noi, medicamente, asistenţă medical acordată de medici milostivi.
Smerenia sa se împleteşte cu delicateţea de a nu fi “ovaţionat”. Ziua sa de naştere, 14 noiembrie, rămâne o frumoasă zi, de praznic sufletesc, pentru că anunţă Începerea Postului Naşterii Domnului Hristos.
La mulţi ani sănătoşi şi binecuvântaţi, ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului!
