Cândva, într-o Românie și lume normală va exista o ,,Zi Pavel Șușară,,- o zi ce-l va sărbători pe eruditul și nonconformistul om de cultură născut pe 29 decembrie 1952 în Bănia Banatului de Munte… Atipic pentru lumea de azi, vizionar și sceptic, dedicat și intempestiv, deschizător de drumuri în cultură, incomod pentru cei care mimează viața, dar un prieten devotat celor care cântăresc cu același cântar asumarea și consecințile ei, aniversatul zilei s-a impus în mediile culturale naționale și internaționale ca istoric și critic de artă, monograf, poet, publicist și scriitor.
Specializat în istoria artei contemporane , Pavel Șușară este autorul unei monografii importante despre opera pictorului Corneliu Baba, dar și un poet având câteva volume de poezii publicate, pentru care a primit un premiu al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1996, al cărui membru este.
Până la vârsta de 69 de ani, împliniți azi, a deținut și alte demnități publice fiind colaborator al postului de radio Europa Liberă, între anii l993 și 2001 (cronică plastică), membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, expert în artă, atestat de Ministerul Culturii și membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Sensibilitatea sa exprimată în poezie i-a adus debutatul ca poet în Almanahul literar, 1978 si cu texte despre artă în revista Arta, 1982.
A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele: Arta, serie veche și nouă, SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul (serie nouă), Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural etc.
În perioada 1996 – 1998 a colaborat permanent cu ziarul Libertatea (cronică plastică). A avut numeroase colaborări la radio și la televiziune, fiind realizatorul emisiunii Lentila de contact, la regretatul TVR Cultural.
Din 2007 până în prezent este colaborator cu rubrică permanentă de artă plastică la revista Acolada din Satu Mare. Este colaborator la Dicționarul enciclopedic.
A organizat expoziții în țară și în străinătate (Ungaria, Polonia, Italia), are participări la simpozioane, congrese și întîlniri de specialitate în țară și în cîteva țări europene ( Italia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Finlanda).
Este Președinte al Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România.
În 2018 a deschis în București Muzeul de Artă modernă și contemporană Pavel Șușară-MAMCO Pavel Șușară , instituție privată ce promovează arta românească modernă și contemporană, dând o mare șansă tinerilor artiști plastici valoroși.
Departe de idea de a-i aduce un elogiu pompos maestrului, se cuvine totuși a sublinia faptul că în aceste timpuri supuse tot mai mult emancipării non- valorii, Pavel Șușară merită o recunoaștere demnă de prețuire.
A fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1996) și premiul pentru poezie la festivalul “Al. Odobescu” (Călărași, 1998). În 1998 a beneficiat de o bursă a Centrului Soros pentru Artă Contemporană la Veneția. A călătorit în Rusi.a, Ungaria, Cehia, Slovacia, Germania, Italia, Danemarca, Finlanda.
Despre cărțile autorului au formulat opinii critice: Nicolae Manoiescu (prezentare pe coperta IV a volum Regula jocului, Ed. Crater, 1996); Bedros Horasangian (“Libertatea”, 9 dec. 1996); Alex. Ștefănescu (“România literară”, 18-24 dec. 1996 si nr, .47/1998); Cornel Ungureanu (“Orizont”, 17 apr. 1997); Marcel Tolcea (“Orizont”); Cornelia Maria Savu (“Curentul Național”, 11 febr. 1997); Mircea Barsila (“Calende”, nr. 1/1998); Horia Garbea – Pavel-contra (“Contemporanul. Ideea europeană”, nr. 11/1999); Luminița Marcu – Poezii cu dichis de Pavel Șușară (“Observator cultural”, nr. 70/2001); Doina Tudorovici (“Luceafărul”); George Pruteanu (“Dilema”); Grigore Chiper (“Contrafort”) s.a.
Criticul Nicolae Manolescu afirmă despre Pavel Șușară: “Se observă ușor la Pavel Șușară aerul de generație. Citindu-i, abia acum, «poezia care se nașle pe stradă, dintr-o realitate nefardată», n-am putut să nu mă gândesc la Magdalena Ghica; erotica mi-a amintit de poemele de amor ale lui Mircea Cărtărescu; iar intertextualitatea ironică m-a întors spre Ion Stratan. Toți aceștia avant-la-lettre, într-o uimitoare prefigurare, care te lasă să-i ghicești în filigran. Originalitatea lui Pavel Șușară este incontestabilă. Ludic, precum toți congenerii săi, poetul cunoaște și regula jocului; ironia este la el și autoironie; duritatea îi maschează tandrețea: inteligența lui visează sentimentul. Admirabil volum, profund și autentic, al unui poet care-șj ascunde fragilitățile sufletești într-o vervă jucăușă”, în prezentare pe coperta IV a volumului Regula jocului,
Ed. Crater, 1996.
,,De fapt poetul-critic plastic este un cartezian tentat de rezolvarea jocurilor logice. Din această cauza textele Iui au o forma dialogică. «Personajele» sale angajate în discuție se deghizează cu măștile naivității, durității, intoleraței și duc tot timpul spre aparenta iraționalitate, spre nebunia hamletiană”, sublinia extrem de sugestiv Horia Garbea,în “Contemporanul. Ideea europeană”, nr. 11/1999.
Jocul Hamletian al artistului între cele două margini ale celor două lumi persiflează prostia, ipocrizia și supunerea în turmă în fața mediocrității.
În discursul despre sine, Pavel Șușară concretizează:
,,Pe o piaţă de artă precară şi sălbatică, nereglementată juridic şi lipsită de instrumente specifice, în care subteranul domină şi amatorismul dă tonul, apariţia unei galerii aşezate pe criterii profesioniste şi orientate spre proiecte culturale este mai mult decît un miracol, este de-a dreptul o aventură. Scoaterea obiectului artistic din condiţia sa de marfă brută, al cărei scop unic îl constituie ,,produsul” cu orice preţ, adică prostituţia eficientă, şi reamplasarea lui în ipostaza legitimă de bun simbolic şi de martor subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă şi sfidarea arogantă a realităţii. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile.,,
Despre cartea dedicate celui care a făcut piata să cânte, Constantin Brâncuși, mărturisea într-un interviu la Dilema veche: ,, Ce ignorăm noi este că Brâncuși nu era nici în 1930, nici în 1940 și nici măcar în 1950 ceea ce este astăzi. Nu era ceea ce este astăzi nici măcar la zece ani după moarte, în anii ’60. Noi extrapolăm imaginea pe care o avem astăzi despre el asupra întregii sale cariere, inclusiv asupra începuturilor lui. El nu era în timpul vieții Brâncuși cel de azi. El era un marginal, ca toată gruparea modernistă pariziană. Acești artiști, intangibili astăzi, dar tineri la începutul secolului trecut, spălau vase prin restaurante, trăiau underground din greu, nu erau percepuți ca niște miracole ale artei universale, ca niște întrupări tainice țîșnite de nicăieri. Picasso nu era Picasso cînd a venit la Paris, Modigliani a murit fără să fie Modigliani. Ei nu erau nici acreditați, nici creditați. Propunerile lor nu erau luate în considerare în mod serios. În plus, la Brâncuși, lucrurile nu ar fi putut fi înțelese pînă la capăt chiar dacă, să spunem, ar fi fost perceput încă de atunci la nivelul real al valorii lui. Chiar și pentru cei foarte puțini care știau că Brâncuși e formidabil, el era de neînțeles și prin urmare era greu de acceptat.
Gîndește-te că prima expoziție Brâncuși în Anglia s-a organizat acum 15 ani. Incredibil! Țara care a risipit civilizație în lume cum risipește păpădia sporii, țara care a ovaționat ca sculptor propriu pe unul dintre discipolii lui Brâncuși, l-am numit pe Henry Moore, s-a deschis spre Brâncuși abia la începutul secolului XXI, la 6 decenii după moartea lui![…]Brâncuși împacă Vechiul Testament cu chipul cioplit“.
Pavel Șușară plecat din Banatul de Munte la o vârstă fragedă a reușit să devină unul dintre cei mai rafinați, contestați, apreciați și respectați artiști români.
Poate că în jocul său Hamletian ar trebui să intrăm cu toții cei care îi apreciem calitățile, astăzi transmitându-I un sincer La Mulți Ani!
