.jpg)
Din ciclul “Românii cuceresc Ungaria, câte puţin, dar în fiecare zi…”:
Ştrandul din Szeged a fost deschis cu surle şi trâmbiţe, în anul 2010. Cel mai mare aquapark unguresc din această parte de Europă este plin de români, la orice oră şi aproape în orice zi. Dar, mai ales în zilele de weekend. Atunci vin cei mai mulţi să se bucure de ceea ce găsesc acolo. În aquaparkul din Szeged e întotdeauna plin de lume, deşi unii nu îşi iau bilete pentru acces total pe toată ziua – ci îşi iau pe anumite intervale orare şi numai pentru anumite zone – cele care le sunt pe plac. Românii, în majoritate, au ceasuri de acces de culoare roşie – ceea ce înseamnă că au plătit pentru toată ziua, cu toate facilităţile, 4.200 de forinţi. Asta înseamnă că au parte şi de bazine cu jeturi de apă care îţi fac masaj, dar şi de bazinele care beneficiază de tobogane ameţitoare, ori de piscina pentru tineret de afară, unde pe un ecran mare se dau diferite evenimente sportive şi e şi muzică, plus şezlonguri cu măsuţe pentru a-ţi pune cocktailul. Practic, ai parte de tot…
Mâncare scumpă
.jpg)
Ai parte şi de preţuri mari. Locul unde se mănâncă e destul de spaţios, cu băncuţe, cu un meniu destul de vast, atât la băuturi, cât şi la mâncare. Preţurile însă sunt şi ele la mare înălţime, ca şi toboganele din interior. Preţuri mari, care ai impresia că urcă cu viteza cu care cobori de pe toboganurile rapide din aquapark. O bere ajunge şi la 500 de forinţi, asta în timp ce la alte ştranduri ungureşti de acelaşi profil o găseşti pe la 300 de forinţi, lejer. La fel şi mâncarea ce o mănânci aici cu 1.500 de forinţi ai şanse să o găseşti la 900 de forinţi, spre exemplu, la Mako. Ei bine, aici, la tarabe, este cam singurul loc unde se mai vorbeşte ungureşte, vorbesc vânzătorii, dar aceştia ştiu şi româneşte. Oricum, ştrandul este plin de români. „Domnul meu, aici se vorbeşte româneşte mai mult decât în ţară”, spunea un hâtru care tocmai se pregătea să facă un plonjon în toboganul care, la capătul lui, are o pâlnie ce te azvârle într-un ochi de apă de vreo doi metri.
E pe alese…
Şi aşa e: are dreptate, deşi ştrandul în sine nu e o atracţie nemaipomenită, în sensul că se poate şi mai bine. Arată un pic neterminat, parcă pereţii ar mai fi putut fi finisaţi şi unele amănunte din aria finisajelor ar fi putut fi mai bine puse la punct. Când intri, parcă te aştepţi la mai mult. Ai tot citit despre acest loc din Ungaria, ai tot vrut să ajungi acolo, dar finanţele nu ţi-au permis şi acum parcă nu e ce te aşteptai. Vroiai mai mult, după câte ai auzit de el, după ce ţi-ai imaginat. Nu e dezamăgitor, ai bazine de nici nu te gândeşti la ele, sunt multe şi bine puse la punct, dar parcă nu e ceea ce-ţi închipuiai, mai ales dacă nu faci parte din cei cărora le plac toboganele, agitaţia la ştrand, ci faci parte din cei cărora le place să „zacă” în apă şi să se gândească la cum trece timpul. „Eu m-am dus la Mako, cum mi-a spus un prieten, tocmai s-a renovat. Mie imi place acolo, nu-s un fan al toboganelor, e şi mai aproape şi e şi proaspăt renovat ştrandul din Mako. Mie ăsta mi se potriveşte, altora le place la Szeged. Depinde de gusturi”, spune Olimpiu, un fan al ştrandurilor din Ungaria.
