Şase copaci din Reşiţa sunt plini de lalele. Asta nu pentru că s-ar fi chinuit cineva să le urce la 3-4 metri, ci pentru că acolo au înflorit. Monument al naturii, Arborelele cu lalele este o raritate pentru Europa, el crescând predominant în Orient şi America de Nord.
Puţine oraşe din Europa se pot mândri cu asemenea copaci. Asta pentru că, deşi mai există astfel de monumente ale naturii, aceştia nu cresc decât în China şi America de Nord. Totuşi, cu mulţi ani în urmă, un anonim a reuşit să aclimatizeze şase arbori de lalea în orăşelul siderurgic. Doi dintre arborii de lalea sunt în Parcul „Pescăruş” din Lunca Pomostului, alţi doi în Parcul din faţa Grupului Şcolar Tehnic, un altul în „Parcul Copilului” şi unul chiar în faţa sediului SRI.
În această dimineaţă, reşiţenii care au trecut prin parcurile din Lunca Pomostului au putut admira lalele care au înflorit în… copaci. Asta pentru că au înflorit „copacii cu lalele” la Reşiţa. Elevii de la Grupul Şcolar „Ştefan Anghel” au demarat, în urmă cu patru ani, un proiect pentru ca aceşti arbori speciali să fie declaraţi monumente ale naturii.
Arborelele cu lalele este unul de talie mare, în locurile lui de baştină, adică ţinuturile din America de Nord, ajungând la 40 m. Are frunzele în formă de liră, plasate în lobi, doi câte doi. Se găsesc şi exemplare care au mai mulţi lobi, dar slab conturaţi. Toamna, frunzele se colorează în galben intens sau în arămiu. Florile sunt verzui dacă sunt privite din afară, dar au şi zone de portocaliu în interiorul bobocului abia deschis şi care arată ca o lalea.
Lucia Munteanu, profesor de ecologie, este cea care s-a implicat în declararea acestor arbori din Reşiţa „monumente ale naturii” printr-un proiect coordonat de către ea şi realizat de elevii Grupului Şcolar „Ştefan Anghel”. În urma acestui proiect, Consiliul Judeţean Caraş-Severin a declarat aceste rarităţi „monumente ale naturii”.
În interiorul florii se află ovarul compus, precum şi antenele cu polen de o culoare galben deschis. Florile arborelui de lalea au un parfum suav, uşor astringent, dar care nu se simte decât în imediata lor apropiere. Înfloresc la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie. Preferă locuri cu climă moderată, deşi suportă bine şi îngheţurile din România. Până la deschiderea masivă a florilor, bobocii sunt greu de reperat, deoarece au culoarea asemănătoare cu a frunzelor tinere.
