Ce atribuții are Florin Cîțu, încă președinte PNL, de a-i da directive ministrului de Interne legat de obligații care nici măcar nu aparțin acestui minister? Ce atribuții extraconstituționale are Lucian Bode, de a le solicita polițiștilor să efectueze operațiuni de anvergură națională, care nu se numără sub nicio formă printre obligațiile acestora? Ia să vedeți unde conduce acest lanț al slăbiciunilor. La capătul căruia toți românii care se întorc în țară ar trebui monitorizați.
Isteria valului 5 al pandemiei prinde din nou autoritățile române pe picior greșit. Într-un stadiu de totală dezorganizare. Și buimăceală. Și tocmai din acest motiv reacția acestora este de tip isteric. Heirupistic. Raed Arafat a cerut și Florin Cîțu și apoi Lucian Bode se execută, ca sutele de mii de români care se întorc în țară din diverse state ale lumii pentru Sărbătorile de Iarnă să fie carantinați și monitorizați. Ceea ce este imposibil de realizat în practică. Voi explica de ce. Dar până una alta precizez că, la cererea lui Cîțu, via Lucian Bode, care a pocnit din călcâie, polițiștilor li s-a trasat obligația de a verifica bob cu bob, om cu om, măsura în care se respectă cu strictețe ordinele de carantinare. Iar Europol reacționează cât se poate de firesc și de corect. Sindicatul polițiștilor îi dă peste degete lui Lucian Bode. Explicându-i un detaliu pe care ar fi trebuit să-l cunoască un ministru de Interne cât de cât alfabetizat. Și anume că o asemenea operație nu intră în atribuțiile poliției. Și cu asta basta. Se pune punctul pe „i”.
Numai că treaba nu este chiar atât de simplă. La revenirea în țară, cetățenii români sunt obligați să completeze un formular, prin care să solicite nici mai mult nici mai puțin decât carantinarea. Cu indicarea adresei în care se vor autoclaustra, a numărului de telefon și a altor date personale. Scriu acest lucru în deplină cunoștință de cauză. Mi s-a întâmplat mie însumi, în urmă cu câteva zile. Am faimosul certificat verde, în care este consemnat faptul că m-am vaccinat de trei ori și, în plus, înainte de a pleca spre țară, mi-am și făcut un test în toată regula al cărui rezultat a fost negativ. Dar nu puteam trece frontiera României decât în condițiile în care mi-am completat cererea de carantinare. După care am stat la coadă și a trebuit să mă prezint cu documentul în mână în fața unui reprezentant DSP. Acesta m-a recunoscut și după figură, deși purtam mască, și după nume. Și m-a întrebat dacă sunt vaccinat. I-am prezentat dovada. Apoi i-am prezentat dovada că m-am și testat. A zâmbit și mi-a aplicat o ștampilă pe documentul respectiv, pe care scria „exceptat”. Cu alte cuvinte, eram exceptat de la carantinare. Ca să vezi! Cererea pe care o formulasem anterior nu mai avea cinci minute mai târziu nicio valoare. Cu toate astea, ea mi-a fost reținută la frontieră. Deși polițiștii de frontieră nu aveau nicio obligație legală și niciun drept de a face acest lucru. Dar așa primiseră ordin. Un ordin tâmpit.
Acum să ne imaginăm că sute de mii de români întorși în țară de sărbători sunt vaccinați, dar nu s-au testat cu câteva ore înainte de a ajunge la frontieră. Conform ordinelor ferme date de Arafat, în mod direct sau prin intermediul liderilor de partide, urmează ca aceste sute de mii de români să intre în carantină. La domiciliu. Numai că la acel domiciliu este cât se poate de probabil să mai locuiască și rude de-ale lor. Care nu sunt supuse carantinării. Dar care inevitabil vin în contact cu cei carantinați. Și care apoi circulă în comunitate. Deci, din această perspectivă, propagarea virusului nu poate fi oprită. Pe de altă parte, românii care se întorc în țară, se întorc cu daruri pentru rudele și prietenii lor și cu dorința cât se poate de firească și de explicită de a se întâlni cu aceștia și de a petrece împreună Sărbătorile de sfârșit de an. Arafat spune însă „nu”. Marele inchizitor Raed Arafat se pune de-a curmezișul. Și, cum explicam mai sus, pe linie politică și apoi administrativă, conducătorii statului se execută. Dar asta se întâmplă doar până la polițist. Pentru că, așa cum s-a prevăzut, greul urmează să cadă pe umerii acestuia. Să-mi explice și mie cineva cât de cât credibil cum ar fi posibil ca, zi de zi și ceas de ceas, polițiștii, câți or fi ei la număr, să poată urmări fiecare dintre sutele de mii de persoane supuse în mod nepragmatic, abuziv, ilegal carantinării. Evident, admițând că această treabă ar intra în atribuțiile lor, ordinul este imposibil de executat. Și iată de ce, în mod cât se poate de firesc și de întemeiat legal, Europol spune un „nu” răspicat și îi lasă pe corifeii luptei împotriva pandemiei cu ochii în soare. Și, așa cum este de așteptat, urmează haosul.
P.S.: Și apropo de Lucian Bode, care s-a băgat singur în cacao, nu a sancționat niciun polițist pentru incredibilul abuz săvârșit împotriva unui ziarist de investigații care, făcându-și meseria, a asistat la manifestația parțial degenerată sau parțial provocată de la Palatul Parlamentului. Recunoaște așadar implicit și își asumă că el a dat ordinul total abuziv al ridicării în cursul nopții cu duba și cu un echipaj alcătuit din cinci polițiști a Iosefinei Pascal. Acum nu-i mai rămâne decât să demisioneze. Sau, sub presiunea cetățenilor, transformată în presiune a oamenilor politici, să fie demis. Și trimis acasă. Eventual în carantină. Pentru că, până la urmă, și oamenii politici ar trebui să aibă parte de carantină.
