La puțin timp după ce era să-mi pară rău de Elena Lășconi, Leanca, în graiul bănățean ușor rural, pentru agresivitatea cu iz masculin din USR îndreptată împotriva ei, îmi revin repede la starea inițială, cu argumente. Seara trecută, mai exact în 15 aprilie, Leanca a aflat, la fel ca noi, că în anul 1987, Crin Antonescu ar fi dat Securității o declarație despre un foarte bun prieten. Au sărit ”ca fripte” și ea, Leanca, și niște agitatoare – susținătoare de prin studiouri (nu mai contează, sunt trase la indigo), strigând în gura mare, cu flăcări de foc, cu spume, cu ochii exoftalmici, că ”așa suntem noi, nu acceptăm niciun rabat de la colaborarea cu Securitatea!”. Vai de ele, sărmane inculte, subculturale, fără pic de documentare istorică, fără respect față de realitate, față de adevăr, cum și-au mai pierdut ultimele minți ale realității ultimelor lor zvâcniri! Așa cum a spus istoricul Hodor, cu seninătate și siguranță de sine, declarația va fi dată publicității, ea era dovada că Antonescu a fost ANCHETAT de Securitate, nu că a colaborat! El era suspectat că alături de alți profesori, colegi de școală din vremea respectivă, ar fi ținut ascunsă intenția de a fugi din țară a unui foarte bun prieten. Crin era amenințat! Deci Crin Antonescu a fost victima, nu criminalul! Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat!
Ura de care au dat dovadă cele ”nu – știu – câte lenci”, aruncând cu otravă pulverizată pervers peste audiență, lipsa lor de responsabilitate în demersul discursului public, alături de alte ingrediente de proastă calitate, toate fac dovada dezastrului din care aceste persoane scot nasul la Președinția României! Ce rușine!
Am avut parlamentari din toate direcțiile: tractoriști, frizeri, covrigari, repetenți, corigenți, măscărici, circari, bâlbâiți, agramați, dar tabloul ”tristei veselii”, parafrazându-l pe Nichita Stănescu și ”râsul – plânsul” său, de acum, sunt tot ce s-a putut da mai urât și mai grosolan în urma unor alegeri. Nimeni nu a fost mai agresiv și mai redus mental (poate și mintal!) ca acești ”reprezentanți ai poporului”.
Totuși, Leanca a făcut un bine final României. Nu mai are nimic de demonstrat!
Să vină patru mai… muncitoresc, și el, să nu ne plictisim!
