Lecția de la Babeș. Ce înseamnă dependența de tutun și cum se poate scăpa de aceasta? Dr. Monica Marc, medic primar pneumolog, în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Pneomoftiziologie Timișoara, a explicat că dependența de tutun este cauzată de ceea ce ar putea fi considerat ca fiind drog, nicotina.
Ea este asociată consumului zilnic, îndelungat, al produselor pe bază de nicotină (țigări, pipe, trabucuri, narghilea, tutun de mestecat, bidis). Este o boală cronică, cu caracter recidivant, care trebuie corect diagnosticată și tratată.
Fumul de țigară cuprinde peste 7000 de constituenţi toxici, incluzând peste 50 de substanțe cunoscute cu potențial carcinogen. Cele mai importante substanțe sunt: nicotina, gudronul, acetona, arsenicul, monoxidul de carbon, cadmiul, acidul cianhidric, hidrocarburile aromatice policiclice, nitrosaminele, formaldehida, etc.
Consumul constant de tutun va duce, în timp, la creșterea numărului de receptori nicotinici, și la o nevoie crescută de nicotină, dezvoltând astfel dependența fizică.
În afara dependenței fizice, utilizarea repetată a produselor de tutun poate deveni un obicei, situațiile asociate cu rutina zilnică, precum și anturajul putând intensifica, practic, consumul de tutun. Vorbim astfel și de o dependență psihică, iar aceasta, la rândul ei, necesită o abordare particulară.
Ceea ce face ca renunțarea la nicotină să fie dificilă este apariția simptomelor de sevraj. Acestea se instalează în primele 4 până la 12 ore de la încetarea consumului de nicotină, cele mai frecvente simptome fiind: nevoia imperioasă de a fuma, iritabilitate, neliniște, anxietate, deficit de atenție, cefalee, vertij, apetit crescut, depresie.
Aceste simptome diferă de la pacient la pacient, fenomenele de sevraj putând fi foarte intense. Ele sunt temporare, ating intensitatea maximă în primele 24 – 72 de ore, după care se reduc treptat în următoarele patru săptămâni.
Ca și în cazul altor boli cronice, tabagismul cronic beneficiază de terapie, cea mai accesibilă fiind terapia de substituție nicotinică, constând în gumă, plasturi, inhalere cu nicotină.
Dr. Monica Marc atenționează că, în aceste condiții, pacienții pot beneficia și de consiliere psihologică, individuală sau de grup. Beneficiile renunțării la fumat sunt resimțite foarte repede: după doar 20 de minute ritmul cardiac scade, iar, în decurs de două până la 12 săptămâni, funcția pulmonară și circulația sângelui se îmbunătățesc. După 5 până la 15 ani, riscul de accident vascular cerebral este redus la cel al unui nefumător, iar după 10 ani, rata de deces se reduce la jumătate față de cel al unei persoane care continuă să fumeze. Riscul bolilor cardiovasculare este comparabil cu al nefumătorilor la 15 ani de la renunțarea la fumat.
Referitor la speranța de viață, dacă renunțarea la fumat are loc în jurul vârstei de 30 de ani, fumătorul câștigă aproape 10 ani; la 40 de ani câștigă 9 ani, la aproximativ 50 de ani câștigă 6, iar la 60 de ani, vorbim de 3 ani. Astfel, putem spune că niciodată nu e prea târziu să renunți la fumat, dar, ‘cu cât mai repede, cu atât mai bine – îndeamnă în cheiere dr. Monica Marc medic primar pneumolog cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Pneomoftiziologie Timișoara.
