Mă întreb ce poate fi necunoscut în politică, în vreme ce toate par a fi pe un model unic, combinație de minciună, compromis, acceptarea ”penalilor”, pasarea realității, imitarea autenticului, anularea liderilor reali. Ideea de formare a unei Drepte unite este foarte bună, dar cum?
La început, coana Udrea se agita cu susținerea dreptei, ca și cum un fotoliu moale ar fi fost pregătit pentru ea, apoi, când au apărut declarațiile reprezentanților PNL, dar și PDL, că Dreapta se compune, dar fără PMP(ul) băsist, atunci Băsescu însuși a început să urle către PDL că ”face compromisuri”. Atunci, PNL ce să spună? Că nu face compromisuri intrând în combinație cu cei care au prădat România și pe românii pensionari, pe românii – profesori, pe românii – funcționari publici?
Domnul Ionescu Quintus trage semnalul de alarmă asupra posibilelor probleme de etică, de imagine, dar mai ales de moralitate. Un mare necunoscut se dezvoltă în legătură cu cei doi lideri, posibil candidați la Președinția României: Klaus Iohannis și Crin Antonescu. „Valsul liberal” are, ca peste tot, tonuri armonioase, dar și unele false. În România, ambele se aud pe frecvențe similare, din păcate…
În plus, Partidul Liberal Reformator al domnului Tăriceanu face, și el, seisme de anumite amplitudini, ce nu vor trece neobservate. Dacă la început numărul liberalilor care-și anunțau plecarea părea nesemnificativ, acum se creează un câmp de neliniște, de suspiciune, de așteptare…
Ce va fi? Unii spun că vara este, precum noaptea, un sfetnic bun, alții simt nevoia să comunice mai mult, alții dezvoltă dileme nesfârșite. Vara asta va fi ca un cazan în fierbere pentru tot ce va urma în toamnă, dar mai ales în iarnă. Iarna prezidențiabililor va fi și iarna noastră. Liberalii au o mare șansă. Dar valsul nu este suficient…
