Acasă Actualitate Lumea se păgânizează!! Semnal de alarmă tras de preotul românilor din Paris,...

Lumea se păgânizează!! Semnal de alarmă tras de preotul românilor din Paris, Iulian Nistea, și de cei din Timișoara

553
DISTRIBUIȚI

Cu binecuvântarea ÎPSS Ioan, mitropolitul Banatului, din Franța, patria adoptivă a lui Cioran și Brăncuși, urmare a invitației sectorului învățământ al Arhiepiscopiei Timișoarei, în data de 11 martie, la ceas de seară, părintele consilier Iulian Nistea din Paris, a susținut o conferință online în prezența preoților și profesorilor de religie din cadrul eparhiei – Mitropolia Banatului.

Tematica predilect catehetică a întâlnirii a permis abordare unor subiecte importante precum: proiectele NEPSIS cu tinerii români ai diasporei, raportul dintre spiritualitate și cultură, respectiv colaborările bisericii din diaspora cu instituțiile de cultură, mijloacele catehetice moderne în mediul occidental, conferințele și taberele de tineret ale diasporei românești, dar și discuții despre experiențele liturgice mistagogice sau despre spiritualitatea monahală, respectiv despre Sfântul Antonie cel Mare.

În deschiderea evenimentului, părintele Iulian a mărturisit autenticitatea experienței eclesiale a diasporei „oamenii care vin la Biserică, vin cu adevărat”.

Dificultățile slujirii preoțești în diaspora au fost subliniate în toate dimensiunile, iar în cel misionar-catehetic, în special extra-activitățile din timpul săptămânii fiind greu de realizat.

Frățiile NEPSIS, o inițiativă directă a înaltpreasfințitului Iosif, arhipăstorul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul în Paris, Franţa, dezvoltă o activitate prolifică în rândul tinerilor încă din anul 2000. De fapt, în Franța, așa cum a mărturisit părintele Iulian, „mitropolia este singura instituție care poate organiza evenimente de cultură de anvergură în diaspora”.

“În timpul comunismului, a arătat invitatul parizian, Biserica s-a închis în ea însăși, ne-am pierdut instinctele de a face cateheză, a trebui să așteptăm 20-30 de ani în acest sens pentru a le redescoperi. Diaspora se confruntă cu o altă laicitate decât în România, spre exemplu nu se face religie în școlile franceze, ba, dimpotrivă, religia este negativ prezentată elevilor. De altfel, cateheza trebuie să înceapă cu noi, cu părinții, în primul rând. Sunt necesare cateheze cu nașii și părinții la Botez și cununie, catolicii o fac de multă vreme” sublinia părintele Iulian.

În Arhiepiscopia Timișoarei, un model catehetic de urmat este cel al părintelui Alin Cuza de la Biserica Martirilor Timișoara, cu proiectul său de cateheze premaritale Nuptialis, despre care a și vorbit într-o scurtă intervenție. Printre metodele catehetice notabile au fost enumerate întâlnirile, o data pe lună, cu părinții copiilor, unde se propun subiecte legate de viața copiilor, școală, propuneri de lectură și îndemnul de a se spovedi și împărtăși cât mai des. De asemenea, la 2-3 luni sunt invitați mai mulți preoți pentru o cateheză după Sfânta Liturghie pe o temă prestabilită, fiind vorba de 20 de parohii în regiunea Parisului și aproximativ 40 de preoți implicați în acest demers.

În ceea ce privește organizarea unor tabere în diaspora, a fost subliniată dificultatea pe care o ridică legislația care implică obținerea unor diplome de nivel IV de la Ministerul Culturii din Franța. Aceste provocări în desfășurarea activităților au determinat organizare unor tabere de copii în țară, patru la număr, inspiraționale însă și pentru preoții din România, care au preluat modelul pentru tabere internaționale.

 “Dar, așa cum observa părintele Iulian, gustul pentru tabere a scăzut datorită comodității, nu mai vor să doarmă în corturi, să se spele în râu”. Pe de altă parte, Congresul Nepsis organizat pe o insula de lângă Spania, unde a fost abordată ca temă, în cadrul unui seminar cu 40 de tinerii, cateheza pe internet, nivelul de împrăștiere sau risipire pe facebook a revelat o altă realitate. Dintre participanți doar doi aveau facebook, foloseau instagram, snapchat sau tik tok, „suntem în întârziere… ei sunt înaintea noastră cu mult”.

„Nu ai ce cateheză să faci acolo, lucrurile concrete sunt mult mai importante”, mărturisea părintele Iulian, iar aici au intervenit doi părinți tineri ai eparhiei Timișoarei care construiesc din temelie două centre mari de tineret, în parohia Ghiroda părintele Caius Andrașoni, iar în parohia Șag părintele Florin Băran.

Fiind prezent și părintele Daniel Hlodec, profesor la Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Antim Ivireanul” din Timișoara, discuția a mers spre o analiză școlilor francize și a dificultăților de limbă ale elevilor români. Lexical familial al acestora conținând un număr limitat de verbe și substantive în limba română, când ies din acest context nu mai reușesc să înțeleagă decât un nivel de cca. 30% din limba română în cadrul unui dialog mai elaborate.

În acest sens, treptat, s-a introdus limba franceză și în cult, recunoscându-se, însă, faptul că, pentru cei maturi, devine „dificil să te rogi într-o limbă străină”. Ateismul în liceele franceze, precum și distanțarea specifică adolescenților față de constrângeri canonice de orice fel, l-au determinat pe părintele Iulian să afirme, amintindu-și de propria rătăcire ateistă la vârsta de 14-19 ani, că „nimeni nu va reuși cu adolescenții”. Este nevoie de un parcurs existențial personal, de lectură și de multă răbdare în rugăciune cu aceștia. Nu au colegi creștini, iar „accesul la patimi e mai ușor decât în țară”, însă există și bucurii binecuvântate, specifice vârstei, precum „Balul tinerilor” la care participă sute de tineri, o parte din părinți îi și însoțesc pe aceștia.

Părintele Constantin Jinga din Timișoara, cadru didactic la Facultatea de teologie din cadrul UVT, a prezentat activitatea cercetașilor de la parohia sa, fiind interest de  asociația similară franceză „Les Scouts et Guides de France”. Le scoutisme în Franța reunea în anul 2016 în jur de 170 000 de persoane, șase mișcări constituie azi La Fédération du scoutisme français.

Prezent din partea Facultății de teologie din Timișoara, profesorul Daniel Lemeni a inițiat o discuție legată de o preocupare mai veche a părintelui Iulian Nistea, cea a studiului spiritualității Sfântului Antonie cel Mare. Trăitor pentru scurt timp la Muntele Athos, părintele Iulian s-a dovedit un admirator și practicant al monahismului schitiot și chiliot propus de gheron Iosif Isihastul, de numele căruia se leagă renașterea isihastă a Muntelui Athos.

De aici a pornit preocuparea sa pentru studiul imnografiei cuvioșilor din luna ianuarie, urmată de o încercare de monografie dedicate Sfântului Antonie cel Mare. Exigențele vieții misionare din Paris, însă, l-a determinat pe tânărul teolog de atunci să ia legătura cu maica Eliane Poirot, care a preluat această inițiativă, concretizată în monografia, considerată standard până astăzi și publicată la Peter Lang în anul 2014:

 „Saint Antoine Le Grand dans l’Orient Chrétien: Dossier Littéraire, Hagiographique, Liturgique, Iconographique”. Dar, precum afirma părintele Iulian, în singurătatea teribilă din pustia modernă se poate trăi o formă creștină primară a unui „monahism citadin” (Paul Evdochimov). Profesorul Daniel Lemeni a adus în discuția funcția acelor apotaktikoi(ai) urbani, monahi situați la marginea sau în mijlocul lumii practicanți ai unui celibate dedicate în Biserica creștină a primelor veacuri.

„Lumea se păgânizează”, acesta fiind gustul amar al experienței creștine în Occident, însă, într-un ton misionar-optimist, invitatul nostru a atras atenția că „vor renaște forme de spiritualitate din primele trei secole creștine”.

De fapt, experiența fiului risipitor sau setea de Dumnezeu rămâne în acest deșert postmodern, care se transformă într-un veritabil „bazin de resurse duhovnicești”. În acest context, părintele Marius Ioana, profesor de catehetică la Facultatea de Teologiei din Timișoara și, în același timp, duhovnic al studenților timișoreni, slujitor la Biserica Studenților din complexul studențesc al Timișoarei, a adăugat discuției experiența sa, insistând asupra faptului că „trebuie să identificăm pe tinerii creștini, modul lor de viață, aflându-ne în contratimp cu evoluția rapidă a acestora, trebuind să punem bazele învățăturii de credință cât mai urgent, pentru a avea amintirea fiului rătăcitor și, anume, dragostea Tatălui”.

Și părintele Iulian a indicat faptul că „tinerii noștri cresc într-o altă lume, dar vor avea anticorpi ai lumii acesteia care nouă ni se pare acum teribilă,… cei care vor crește vor găsi soluții”. La întrebarea părintelui Caius Andrașoni, „cum poți păstra românismul acolo?”, răspunsul a punctat faptul că „atunci când nu ești la tine casă, depinzi de alții… sunt parohii care nu au reușit; patriotismul e foarte împărtășit pentru coeziunea unei părți a diasporei, pe alții îi deranjează, țara adoptive e țara lor”.

Finalul întâlnirii cu părintele Iulian Nistea s-a lăsat îndelung așteptat datorită armonizării opiniilor și a dragostei comune față de tineri a celor prezenți.

Toți invitații la evenimentele organizate în Timișoara au rămas întotdeauna, pe mai departe, prietenii și colaboratorii eparhiei. În acest sens, parohia Comloșu Mare cu tinerii din cadrul grupului de dansuri tradiționale românești au fost invitați la o viitoare întâlnire Nepsis, iar membrii corpului profesoral ai facultății de teologie au adresat o invitație părintelui Iulian de a participa la viitoarele evenimente academice și de misiune pastorală.

Comentarii

comentarii