Acasă Sănătate Lupta cu autismul în Timişoara: Despre importanţa activităţii de integrare senzorială a...

Lupta cu autismul în Timişoara: Despre importanţa activităţii de integrare senzorială a copiilor suferinzi (V)

DISTRIBUIȚI

Casa Faenza Timisoara

În cadrul campaniei de informare şi sensibilizare a medicilor şi populaţiei, din capitala Banatului, privind problematica autismului, ZIUA de Vest a discutat cu doi pedagogi de recuperare din cadrul Casei Faenza Timişoara: Daciana Barbuţi şi Nicoleta Zvanciuc Datcu. Tema aleasă este importanţa activităţii de integrare senzorială a copiilor suferinzi.

„În calitate de profesionişti în domeniul autismului, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru un copil este să fim acolo lângă el şi să îi punem la dispoziţie ceea ce are nevoie şi, mai ales, când are nevoie. Prin nevoie înţelegem o paletă largă de activităţi, jocuri şi experienţe, deoarece copilul nu poate evolua cognitiv dacă nevoile afective şi senzoriale nu îi sunt satisfăcute. „Murdărirea este bună” – acesta a fost sloganul unei reclame la detergenţi, pe care l-am preluat şi îl repetăm părinţilor, ori de câte ori avem ocazia. Pentru a învăţa ce înseamnă să „fiu curat”, trebuie întâi „să mă murdăresc”, explică Daciana Barbuţi.

Integrarea senzorială, în prezent, face parte din activităţile zilnice, în cadrul procesului terapeutic al micuţilor suferinzi. De cele mai multe ori, persoanele diagnosticate cu TSA (Tulburări de Spectru Autist) au o dificultate de a se adapta, de a integra anumite informaţii venite de la mediul exterior, de a le procesa şi integra în mod natural. Aceste probleme apar în general din cauza dezechilibrelor senzoriale – foarte des întâlnite în cazul copiilor diagnosticaţi cu TSA.

„Una dintre ariile psihomotricităţii este integrarea senzorială şi stimularea pe toate ariile. Psihomotricitatea reprezintă integrarea funcţiilor motrice cu cele psihice, ca efect al educaţiei şi al dezvoltării sistemului nervos. Este un concept vast, care cuprinde întreaga sferă de dezvoltare a fiinţei umane şi nu se încheie odată cu maturitatea. Pune în legătura omul, fiinţa emoţională şi fizică, în direct cu tot ceea ce ne înconjoară”, spune Barbuţi.

„Psihomotricitatea, ca abordare terapeutică, se referă la relaţia persoanei cu sinele, la relaţia persoanei cu alţii, precum şi cu mediul ce ne înconjoară, la modul în care reuşim să integrăm informaţiile pe care le primim de la corpul nostru. Modul în care reuşim să integrăm aceste informaţii duce la o dezvoltare cât mai armonioasă şi la adaptarea persoanei la mediu.
Astfel, psihomotricitatea ca şi abordare terapeutică se poate referi la toate ariile de dezvoltare – de la comunicare, la interacţiune, la motricitate şi integrare senzorială. Integrarea senzorială – este însă şi acel proces care pune în legătură persoana cu sinele, percepţia despre el însuşi despre unde sunt eu – în relaţie cu ceea ce ne înconjoară. Simţurile sunt instrumentele primare prin care percepem această lume – de aceea alterarea unuia dintre simţuri face ca percepţia asupra noastră şi asupra lumii să fie deficitară.  În procesul terapeutic integrarea senzorială este baza pe care se construiesc toate celelalte concepte, de la achiziţii motrice până la achiziţii cognitive. Integrarea senzorială este o arie extrem de importantă în dezvoltarea armonioasă a copilului şi este baza pe care se clădeşte relaţia mamă-copil, pentru a ajuta micuţul să evolueze frumos şi în contact cu corpul sau. Deprivarea senzorială atrage după sine tulburări extrem de grave, de la dereglări de alimentaţie, până la dezechilibre emoţionale”, susţine Nicoleta Datcu.

Comentarii

comentarii