Acasă Sănătate Lupta cu autismul în Timişoara (II)

Lupta cu autismul în Timişoara (II)

DISTRIBUIȚI

Lupta cu autismul in Timsioara -Lloredana cretu casa faenzaDSCF7592Interviu cu Loredana Creţu, directorul Aso10ciaţiei Casa Faenza Timişoara.

Cât de important este sprijinul Primăriei Timişoara în campania pe care o desfăşoară Casa Faenza, privind autismul?

Campania de conştientizare privind problemetica autismului înseamnă şi promovarea serviciilor Asociaţiei Casa Faenza susţinute în totalitate de Primăria Timişoara. Adică servicii de diagnostic şi terapie specifice doar autismului (nu lucrăm cu alte tulburări) realizate de specialişti formaţi atât în ţară, cât şi în străinătate, cu instrumente şi metode recunoscute ştiinţific oferite gratuit beneficiarilor noştri. Gratuit nu înseamnă de proastă calitate, înseamnă că Primăria Timişoara face un efort financiar deosebit pentru a susţine calitatea programelor. Astfel, chiar dacă funcţionăm la capacitate maximă raportat la spaţiu şi număr de angajaţi suntem la dispoziţia tuturor membrilor comunităţii timişorene.

Cum staţi cu statisticile privind copiii suferinzi?
 
Trebuie să subliniem şi faptul că nu există în România o statistică oficială cu numărul de copii diagnosticaţi cu autism şi nu există nici în Timişoara. Acesta este unul dintre motivele pentru care depunem eforturi deosebite pentru a aduce către noi toate cazurile din Timişoara. Căutăm metode pentru a putea măcar în 2-3 ani să avem o statistică reală a cazurilor de copiii cu elemente şi tulburări de spectru autist. Nu putem dezvolta programe eficiente şi nu putem accesa finanţări fără a avea măcar o imagine a frecvenţei şi incidenţei acestei afecţiuni în rândul populaţiei din Timişoara.

Cât de gravă poate fi situaţia, în Timişoara?

Aş vrea să pot da o cifră ca să pornim de la aprecieri cantitative, dar nu am această informaţie. Există o evidenţă la DAGSPC Timiş (ex. 92 de copii în ianuarie 2014). DGASPC are copii ai căror părinţi au hotărât înscrierea copilului în grad de handicap şi au obţinut certificatul, noi avem copii în programe care nu au certificat de grad şi chiar dacă îi încurajăm pe părinţi să facă acest lucru e dreptul lor să refuze. Situaţia este gravă pentru că
cei mai mulţi dintre copiii care ajung la noi în programe au vârsta de 3-4 ani şi încă nu avem în Timişoara o reţea de suport social pentru aceşti copii. Terapia sub forma intensivă, program zilnic de activităţi de abilitate pedagog-copil, în cadrul asociaţiei se realizează pe o perioadă de 3 ani. După aceea programul se reduce treptat şi se face trecerea către alte instituţii cum ar fi grădiniţe, şcoli speciale.

Care sunt costurile tratamentelor?

Pentru majoritatea părinţilor care nu îşi pot permite costuri lunare în jurul a 1.000 euro, aici se întrerupe terapia pentru copiii lor. Costurile formării continue pentru specialişti sunt foarte mari, o ofertă de formare se concretizează în jurul a 5.000 lei pentru 2 zile (10 ore) fără a include costurile de transport şi cazare ale formatorului. De asemenea, dezinteresul specialiştilor din domenii conexe al căror sprijin este foarte important. Cred ca asistenţa socială trebuie să se dezică de imaginea de cerşetor, nu cerem bani nici măcar pentru cazurile sociale pe care le avem, cerem să lucrăm împreună pentru că autismul este o afecţiune complexă şi are nevoie de intervenţie din partea mai multor tipuri de specialişti pentru a avea rezultate notabile. Mai amintesc un mare neajuns: integrarea în şcoli şi grădiniţe de masă se realizează foarte dificil, unele dintre cadrele didactice refuză să lucreze cu copiii cu autism.

Cum stăm cu legile în domeniu?

Mai e ceva de subliniat care nu ţine exclusiv de situaţia din Timişoara, dar Legea 151/2010, privind serviciile adresate persoanelor cu tulburări de spectru autist, completată de Legea 200/2013 nu are încă norme metodologice. Normele ne-ar ajuta foarte mult cu privire la standardele de calitate pentru servicii şi în ceea ce priveşte formulele de finanţare.
Pe de altă parte beneficiem de un sprijin desebit din partea comunităţii locale, mai ales din partea reprezentanţilor din mediul de afaceri care ne asigură întotdeauna ajutor pentru toate activităţile extraprogram pe care le derulăm.
De asemenea, suntem recunoscuţi de comunitate pentru serviciile pe care le oferim şi recomandaţi, avem solicitări de evaluare din toată ţara. Tot mai multe persoane ne vizitează pagina de facebook şi Timişoara ne oferă voluntari deosebiţi, nu doar studenţi care vin în practică. Timişoara are oameni care vin la noi şi ne spun ca sunt împliniţi personal şi profesional şi doresc să ofere ceva comunităţii sprijinind copiii cu autism.

 

Comentarii

comentarii