Degeaba își propune președintele PSD să se ia cu mâinile de cap, trezit brusc la realitate de amploarea prețurilor la energie. Nu are cum. Mâinile lui Marcel Ciolacu sunt legate. La spate. Și le-a legat singur. Atunci când le- odonat parlamentarilor săi să nu voteze moțiunea simplă de cenzură a USR. Împotriva lui Virgil Popescu. Va realiza prea târziu că cine poate mai mult, poate și mai puțin. Iar PSD a ratat o șansă.
Când s-a pus problema dărâmării ditamai Guvernului Cîțu, Marcel Ciolacu nu a ezitat prea mult pentru a alinia PSD alături de USR și de AUR, asigurând astfel succesul moțiunii de cenzură. Atunci nu au funcționat scrupulele invocate acum și care, vezi Doamne, ar împiedica PSD să voteze nu pentru căderea unui Guvern, nici măcar pentru căderea unui ministru, ci pur și simplu pentru a i se bate acestuia obrazul în Parlamentul României. Și care sunt mă rog aceste scrupule? Primul invocat este că PSD, fiind la guvernare, din punct de vedere moral, nu poate să sancționeze în Legislativ un membru al Cabinetului. Este fals. S-a întâmplat de mai multe ori în istoria recentă. Ba chiar s-a întâmplat – și nu o dată, ci de două ori – ca PSD să-și dărâme propriul Guvern prin moțiune de cenzură. Eu nu afirm că a fost bine ce a făcut PSD atunci. Dar nici nu s-a făcut gaură în cer. Deși noutatea a fost absolută la nivel mondial. Al doilea scrupul ar fi că doar premierul poate decide remanierea unui ministru. Așa e. Dar dacă premierul e prea moale, voința lui trebuie „întărită” de partenerii de coaliție, prin atenționări ultimative.
Acum însă, PSD se confruntă cu o situație atât de gravă, încât tot PSD trebuie să găsească o ieșire. Ieri, Marcel Ciolacu a afirmat că s-a luat cu
mâinile de cap, după ce a primit informațiile esențiale legate de prețurile la energie plătite de români. A descoperit domnia sa abia ieri ceea ce presa și analiștii economici demonstrau de mult. Și anume că românii plătesc la gaze și la energie electrică prețuri mult mai mari decât în celelalte state ale Uniunii Europene, mult mai sărace din perspectiva resurselor. Și brusc președintele PSD se miră. Dacă nu a crezut ce scrie presa, dacă nu a crezut în informațiile furnizate de analiștii economici, putea bine-merci să solicite aceste date mai de mult. Nu a făcut-o. A așteptat ca, în prealabil, românii să se ia cu mâinile de cap. Și managerii societăților comerciale. Iar în plan politic a așteptat ca alții să aibă inițiativa. Vezi Doamne, din solidaritate guvernamentală. Și s-a întâmplat că această inițiativă să-i revină unui partid în cădere liberă, USR. Și ca, pe ultima sută de metri, ștafeta să fie preluată în mare viteză și extrem de eficient de către AUR. PSD a rămas astfel cu ochii în soare. Milioane și milioane de familii de români așteaptă să le vină dreptatea din partea clasei politice. Iar în acest moment, singura formă de dreptate nu poate veni decât din Parlament. Parlamentul este cel care poate sancționa Guvernul, în primul rând pe Virgil Popescu și în al doilea rând pe premierul general cu patru stele Nicolae Ciucă, cea mai înaltă autoritate a Executivului, care recunoaște în mai multe rânduri în mod oficial că românii au fost înșelați la facturi, că acest fenomen este cvasi-general și care, în același timp, nu a luat nicio măsură petru ca cei înșelați să-și primească banii înapoi, iar cei care i-au înșelat să răspundă conform legilor în vigoare. Dacă Marcel Ciolacu își imaginează că PSD nu va deconta această mizerie, se înșală amarnic. Iar dacă-și imaginează cumva că va avea și vreun câștig în plan electoral de pe urma acestei false liberalizări inițiată de PNL, atunci vom trage concluzia că are o imaginație mult prea bogată în raport cu realitățile din România.
Numai că întoarcerea a devenit imposibilă. Dacă George Simion nu ar fi explodat în Parlament, dacă nu s-ar fi repezit de două ori la gâtul lui Virgil Popescu și nu l-ar fi bătut pe acesta pe epoleții de sub haină, atunci încă pe ultima sută de metri Marcel Ciolacu ar fi putut să-și schimbe decizia. Și să-i lase pe parlamentarii săi să voteze conform propriei conștiințe. Iar aceștia ar fi votat cu două mâini moțiunea simplă, conformându-se opiniei cvasi-unanime a celor care i-au ales. Și ce ar fi însemnat? Ar fi însemnat pur și simplu să recunoască implicit că și USR, cu oricâte păcate s-ar fi încărcat în anii în care a guvernat alături de PNL, mai poate să aibă din când în când și dreptate. Cum, în paranteză fie spus, a avut dreptate atunci când a pornit tăvălugul împotriva Guvernului Cîțu. Acum însă, Marcel Ciolacu ar fi silit să admită că nu numai USR poate să aibă dreptate, ci și celălalt partid din opoziție, AUR, care îi suflă electoral în ceafă. Cu o mână, Marcel Ciolacu a semnat ieri un proiect de modificare a regulamentului de funcționare a Parlamentului, prin care schimbă practic regulile jocului, astfel încât lideri mai nonconformiști, personalități mai accentuate cum este George Simion, să aibă un spațiu de manevră mai restrâns. Cum ar putea cu cealaltă mână să le dea încuviințare proprilor parlamentari să voteze conform propriei conștiințe? Întoarcerea pentru Marcel Ciolacu este imposibilă.
În plan electoral, rezultatul acestei încordări a mușchilor de ieri și de azi din Legislativul României poate încetini aproape insesizabil inevitabila prăbușire a USR, dar în mod cert propulsează cu câteva procente bune credibilitatea AUR. Pentru că cei mai mulți români nu sunt dispuși să sancționeze semiviolența manifestată de George Simion la tribuna Parlamentului, în schimb sunt dispuși să aplaude faptul că, în fine, un lider politic are curajul să-i ia de gât pe politicienii corupți.
