.jpg)
Problematica de gen se discută în politica românească oarecum în șoaptă, când vor cei ce fac listele, dar cu strigături atunci când apare problema de gen, așa cum este ea expusă la nivel european. Apariția în politică a unor personaje subculturale gen Elena Udrea, pentru care Norvegia poate fi (și) republică și pentru care înălțimea tocului la pantof se confundă cu pragul electoral (citit tot pe verticală, de data asta), dar mai ales a unora ca EBA, pentru care lecturarea textului este mai grea ca o naștere, atunci, desigur, figurile cu ochii dați pe spate ale unor politicieni, fie ei și bâlbâiți, nu mai contează, mai ales dacă ei au funcția de ”dom’ președinte”. Cu toate acestea, lăsând în urmă scandalurile sexuale sau cele de corupție, cu implicarea unor… femei oarecare, există și un tablou ce cuprinde câteva nume serioase din politica dâmbovițeană, care, pe mine, cel puțin, mă fac mândră. Mă refer la doamna Mariana Câmpeanu, proba competenței în domeniul pe care activează, de ce nu? Lia Olguța Vasilescu, primarul actual al Craiovei, o femeie activă și curajoasă, Rovana Plumb, Norica Nicolai, Daciana Sârbu, Renate Weber, femei pe seama cărora nu se chicotește, nu se sparg baloane de gumă de mestecat, nu se dau ochii peste capul chelios. Mai există o categorie de femei în politică, mai discrete, delicate, inteligente, dar mai puțin pregătite pentru gherila cu ”marii spadasini” ai politicii românești, care au rolul lor, care sunt cunoscute în mediul care le-a și propulsat, cum este cazul Mariei Barna, de la Timișoara. Membră PSD, la momentul candidaturii din 2008, devine deputat de Timiș pe un colegiu din Timișoara, cu o notorietate evidentă, derivată din activitatea sa sindicală în învățământ. Face ”mișcarea” spre UNPR, la momentul știut, dar este mereu cea care votează, alături de PSD și PNL, toate moțiunile de cenzură împotriva guvernelor Boc. Devine, în primăvara anului trecut, șefa Comisiei de Buget Finanțe din Parlamentul României și muncește pe brânci. Culmea, se pare că PSD este supărat tocmai pe ea pentru plecarea la UNPR, dar acum UNPR este aliat al PSD și merg împreună în alegerile din decembrie. Anumite voci susțin că nu ar mai fi pe liste, deși la toate întâlnirile, UNPR, care de altfel nu are decât 30 de locuri pe țară, prin șefii săi, susține că fiecare om rămâne pe colegiul său… Pe cine să mai crezi? Pe misoginii care joacă pe la spate? Pe Oprea, care a fost ba ”șeful mafiei lui Năstase”, ba ”regânditul și reanalizatul lui Băsescu”? Pe cine? La Timișoara se lucrează încă la listele electorale, iar UNPR are două colegii. Pe unul dintre ele ar putea fi Maria Barna. De ce nu? Revoluționarii, în greva foamei, în iarna lui 2011, au primit în vizită un singur parlamentar. A fost Maria Barna.
