.jpg)
Sâmbătă, 28 ianuarie 2012 (asta, pentru istorie), ora 15, Piaţa Unirii a fost plină de o mare de oameni, mii de oameni. Mitingul USL împotriva puterii, avându-i ca protagonişti pe liderii locali ai USL, a strâns, repet, o mare de mii de oameni (8.000, după ultimele date, pe care o să le explic), de la partide, din partea societăţii civile manifestante din centrul Timişoarei, sindicate, oameni din Timişoara, fără vreo apartenenţă, lideri de opinie. Greu de crezut că un astfel de eveniment ar trece neobservat. Nici pentru putere, SRI, mai mult sau mai puţin mascat, printre noi, nici pentru opinia publică, dar, mai ales, pentru mass-media, adică pentru noi, cei care suntem sau ne străduim să fim în slujba cuvântului drept. Experienţa de jurnalist, de 21 de ani, de participant la sute de evenimente publice, mi-a conturat, în aceşti ani, ceea ce noi numim „ochiul”, dar nu despre ochiul meu personal este vorba, căci ochiul meu a evaluat la 10.000 numărul participanţilor, după experienţa participării la mitingurile din anii din urmă. Este vorba, de data aceasta, despre munca unui specialist, care, cu răbdare, a analizat imaginile din Piaţa Unirii, prin tehnici elaborate, cu măsurarea pieţei, cu evaluarea pe metru pătrat a numărului de particpanţi (trei), cu focusarea cadrelor şi cu detalierea fiecărei suprafeţe ocupate. Ştim, cei care analizăm informaţia, că aşa se face şi în laboratoarele serviciilor specializate. Aşadar, rezultat final: 8.000 de participanţi. Noi am avut, duminică, numărul de 10.000, dar am uitat să adaug că nu s-au mai numărat şi cei din stânga şi din dreapta scenei, cei de pe străduţele laterale spaţiului în cauză. Au fost, se pare, 8.000, deci, nu am greşit prea mult. Dar, să spui în gura mare că au fost… 2.000, asta este o sfidare şi o aroganţă pe care nu o pot admite. Motivul? Jandarmeria, ea, drăguţa, cică ar fi dat cifra asta. Înţeleg ura Puterii pe Timişoara, pe Opoziţie, pe unii jurnalişti, dar minciuna este o faptă penală. Din motive de etică personală, pentru că unii dintre colegii care au minţit (şi-mi pare rău pentru ei) îmi sunt amici, unii de-o viaţă, nu am să dau numele lor, dar percepţia publică are bunul ei simţ şi un filtru inteligent. Manipularea are grijă să rotunjească cumva informaţia, mai produce o omisiune… dar MINCIUNA este evidentă, este demonstrabilă şi faptele o scot de pe scenă. Pentru a minţi, nu au venit sus, pe scenă, nu au filmat panoramic mulţimea, nu au făcut ceea ce, în televiziune, mai ales, este suportul informaţiei. Nu trebuie să fii jurnalist ca să ştii asta! Trebuie să fii, simplu, OM! Şi asta este greu azi, când Puterea pierde teren, se agaţă cu disperare de orice pai, când lumea, toată lumea, este într-o mişcare superbă spre schimbare. Or, progresul compune, din păcate, şi pierderi. Minciuna a fost întotdeauna devoalată, nu-mi fac griji pentru asta. Pentru ce-mi fac? Pentru universul personal, în care, zi de zi, număr tot mai puţine caractere. Dar, Părintele Arsenie Boca spunea că atunci când cei care mint o fac cu mai mare agresivitate împotriva unui om sau grup, atunci Dumnezeu îl iubeşte mai mult şi îl înalţă mai mult pe cel despre care se minte. USL a adunat mai multă lume decât şi-ar fi imaginat Băsescu şi toţi servitorii lui, la Timişoara. Am fost mândră să fiu alături de cei care spun „Jos Băsescu!”.
