Şmecherii sunt printre noi. Nu este vreo noutate. Ei trec pe roşu la semafor. Trec în faţa celor care stau, respectând ordinea, la trecea peste căile ferate, la intersecţii, încalcă liniile de demarcaţie din parcări, fac gesturi obscene din maşinile lor „tunate”, rulând. Şmecherii aruncă aiurea ţigările în faţa magazinelor pe care „le calcă” cu vreo „operată” sau chiar în faţa porţilor caselor proprii. Ei râd zgomotos de cei amabili, gentili, râd de cei care nu întârzie la întâlniri, râd de cei care nu beau prea multă bere. Şmecherii, în general, conduc România. Vorbesc tare, fumează în locurile interzise şi sfidează cu o cruzime greu de acceptat. Ieri, în faţa Universităţii de Vest din Timişoara, exact la intrarea din parcarea publică, cea în care toţi studenţii îşi lasă maşinile, spre cea privată, exclusiv destinată cadrelor didactice din UVT şi oaspeţilor oficiali, s-a format un nod, generat de obrăznicia unor şmecheri.
Nu erau din Timişoara, au spus asta răspicat, maşinile lor erau înmatriculate în judeţe din sudul ţării, dar dacă asta ar fi chiar nimic, atunci să adăugăm o mică descriere a lor: tatuaje pe mâini, voci sonore, ţinută impertinentă, transmiterea senzaţiei că, dacă eşti politicos, ai putea fi considerat naivul lor.
Al şmecherilor! Situaţia fiind de mare încurcătură la barieră (la propriu), am crezut (Doamne, ce naivă!) că un ajutor politicos nu ar strica. Ce greşeală! Din asta au rezultat atitudini despre care mi-e jenă să scriu. Am avut satisfacţia să spun: Aici este Timişoara.
Aici nu puteţi face spectacole de bădărănie. Recunosc, au avut un moment de oprire din jocul lor perfid, amestec de bădărănie şi mitocănie. Nu că la Timişoara nu s-ar putea consuma, aiurea sau organizat, combinaţii de acest fel. Numai că la Timişoara vor fi mereu voci care nu vor putea fi oprite. Voci care vor fi semnul atitudinii pe care majoritatea o va lua în faţa minorităţii.
Voci care nu vor lăsa ca Timişoara să fie pe mâna lor. A şmecherilor de orice fel.
