Patronii de restaurante, cafenele și fast-food-uri din Timișoara au ajuns într-o situație atât de gravă din cauza crizei economice provocată de pandemia COVID19, încât și-au pierdut orice speranță. Grav este că nu au niciun sprijin din partea statului român.
Multe restaurante s-au închis încă din 15 martie și nu s-au mai redeschis. La protestul de vineri, 16 octombrie, din Piața Victoriei din centrul orașului, s-a vehiculat o cifră alarmantă: 40.000 de angajați din horeca, în Timiș, au ajuns în șomaj. Unii patroni folosesc cuvinte de groază: horror și sclavi.
”Am ajuns sclavi, fiindcă acum lucrăm numai să ne plătim dările la stat, fără să mai putem avea și noi câștiguri. Vânzările au scăzut foarte mult, clienții nu mai au curajul să vină să cumpere, dacă acum se lasă și frigul, va fi și mai grav.
E risc de faliment. Situația e horror. Activitatea ne este afectată în proporție de 80%. Noi suntem patroni, dar în același timp suntem chelneri, oameni de serviciu și facem totul, în firmă: preparăm mâncarea și servim clienții, fiindcă nu ne permitem să ținem angajați.
Avem nevoie de sprijin de la guvern, fiindcă ne vom prăbuși. A spus că ne amână taxele trei luni. Nu a fost așa. Ne obligă să plătim, dar de unde dacă nu funcționăm, ne-au redus activitatea și vor să ne închidă? Suntem în octombrie și încă plătim datoriile din aprilie -mai”, susțin Ștefan și Nicu, patroni de fast-food.
Mihaela, patroană de restaurant și de cafenea, și-a trimis acasă 16 angajați. De ce? Iată ce a mărturisit: ”Situația este foarte gravă, fiindcă oamenii rămân fără locuri de muncă și există riscul să se închidă totul. Pierderea este de 90%. Eu am închis restaurantul și am trimis în șomaj 12 angajați și patru de la cafenea.
În primul rând, vreau să atrag atenția că oamenii nu se îmbolnăvesc când vin să bea o cafea sau servesc masa la restaurant. Nu există nicio dovadă și nimeni nu a spus vreodată că s-a infectat la restaurant sau la cafenea, fiindcă noi respectăm regulile de protecție anti-COVID.
Distanțare, dezinfecție și multă igienă, din partea angajaților noștri, care poartă mască permanent și respectă regulile de curățenie strictă. Bineînțeles că și clienții înțeleg și totul decurge foarte bine. De aceea noi nu suntem de acord să ne închidă afacerea, să se pună stop activității din horeca. Este o mare greșeală. În fabrici, în biserici, spitale și în școli, acolo este pericolul, fiindcă acolo sunt mulți oameni în grămadă și nu se respectă distanțarea fizică și nici igiena.
De acolo vin bolnavii, acolo este riscul mare de infectare, nu la horeca. Cea mai mare problemă este că suntem nevoiți să trimitem oamenii acasă, iar în spatele nostru -a horeca – există un lanț de produse și activități, iar guvernanții nu vor să înțeleagă câți oameni au de pierdut din spatele nostru, dacă închid restaurantele, hotelurile și cafenelele.
Nu numai noi pierdem, ci foarte multe firme din spatele nostru. Eu i-am trimis pe toți angajații acasă și lucrez eu în locul lor. Nu am încotro. Restaurantul l-am închis în martie și nu l-am deschis. Nu poți să îți permiți să plătești 6.500 de euro chirie, fără să produci. Nu ai încasări, nu poți să plătești salariile oamenilor și taxele la stat și chiriile și nici marfa.
Oamenii din restaurant toți sunt în șomaj și de la cafenea. În total, 16 oameni, fiindcă așa a vrut guvernul. Statul român pe noi, ca firme, nu ne-a ajutat deloc. Pentru ca să putem rezista la această criză, trebuie să fim sprijiniți de stat, de aceea este statul pentru care plătim taxe.
Până în momentul de față, nu ne-a dat o scobitoare, ca și firmă, în afară că s-a dat șomaj tehnic, dar la angajații trimiși acasă, până în august. Noi ca firme nu am simțit nimic, decât că numai am dat din buzunarul nostru. Eu ca firmă nu am avut niciun sprijin. Vrem stabilitate, să ne lase să lucrăm. Munca noastră de 10 ani a fost distrusă în trei luni de pandemie, iar acum urmează încă șase luni de întuneric și criză”, a mărturisit Mihaela.
