Acasă Actualitate UPDATE: Sub patronajul Ecaterinei Andronescu, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad toacă banul...

UPDATE: Sub patronajul Ecaterinei Andronescu, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad toacă banul public

DISTRIBUIȚI

Ministrul Învăţământului acoperă neregulile din învăţământul superior

În perioade de recesiune, este important ca banul public să fie cheltuit cu maximă atenţie. Dar există situaţii în care, cu complicităţi chiar din partea unor instituţii sau organe ale statului, se ajunge ca banul public să fie aruncat pe fereastră pentru satisfacerea unor interese personale. Este şi cazul deja cunoscut al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, universitate de stat, care sub conducerea celebrei Lizica Mihuţ, a ajuns un soi de agenţie imobiliară care se lansează în speculaţii pe această piaţă, cheltuind fără motiv milioane de euro. În acelaşi timp a crescut şi averea rectorului, care deţine 10 case, inclusiv în Ungaria. Totul se petrece sub blânda privire a ministrului Ecaterina Andronescu, care ştie, dar acoperă ilegalităţile de la universitatea de stat din Arad, instituţie care i-a cumpărat tăcerea prin acordarea înaltului titlu academic (fără vreo acoperire reală, însă) de Doctor Honoris Causa.
Neregulile de la Universitatea „Aurel Vlaicu” arădeană sunt mari. Totul a fost posibil cu complicitatea ministrului învăţământului, care se preface că nu vede că o universitate de stat dă diplome pe bandă rulantă: conform orarelor există cadre didactice care „predau” şi 24 de ore pe zi, multe cadre didactice sunt pensionare, universitatea deţine săli de cursuri mult prea mici pentru grupele de peste 100 de studenţi, ceea ce demonstrează ori că studenţii nu vin la cursuri, ori că orele nu se ţin. La Universitatea de stat din Arad calitatea este găsită doar în acte. După ce ARACIS i-a acordat „grad de încredere ridicată”, ca o coincidenţă, fiul şefului misiunii a primit la scurt timp grad de conferenţiar la această universitate, la care a predat şi mama sa, iar acum predă şi tatăl său, probabil ca recompensă.

Cumpărături fără rost cu complicitatea Finanţelor Publice

Cazul cel mai sugestiv prin care Universitatea arădeană s-a aruncat într-o speculaţie imobiliară din care statul a avut doar de pierdut, fiind protejată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi de Judecătoria Arad, este cel al achiziţiei unor clădiri ale fostei fabrici de ceasuri Victoria din Arad. În acel moment Universitatea deţinea mai multe clădiri nefolosite deci nu se punea nicicum problema unei eventuale lipse de spaţii pentru activitatea didactică. Cu toate acestea, s-a trecut la o nouă achiziţie, prin licitaţie publică.
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad a demarat procedura de executare silită pentru debitorul SC Victoria SA, scoţând la licitaţie publică câteva bunuri imobile din proprietatea acestuia. Licitaţia a avut loc în data de 26 ianuarie 2009. În mod normal, pentru recuperarea debitului, Finanţele ar fi avut interesul ca bunurile în cauză să fie vândute la cel mai bun preţ posibil. Cu toate acestea, organul statului menit să aducă bani la buget a acţionat împotriva intereselor sale, eliminând un competitor de la licitaţie şi mergând mână în mână cu celălalt competitor, Universitatea „Aurel Vlaicu” care, ca instituţie bugetară, nu ar fi avut dreptul să cumpere imobile în baza unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului care stabilea restricţii pentru unităţile bugetare la acest gen de achiziţii în an de criză.
La licitaţie s-au prezentat Universitatea „Aurel Vlaicu” şi SC Victoria New Production SRL, firmă care a depus în data de 23 ianuarie, prin ordin de plată, taxa reprezentând garanţia de participare la licitaţie. Spre surpriza reprezentanţilor acestei firme, participarea sa la licitaţie a fost respinsă pe motiv că suma virată din 23 ianuarie nu ar fi ajuns în contul Trezoreriei Arad deci… nu ar fi fost de fapt virată. S-a mai ridicat o obiecţie legată de inexistenţa sediului societăţii, care a fost rapid demontată printr-un document de la Oficiul Registrului Comerţului. În aceste condiţii, Universitatea „Aurel Vlaicu" a câştigat licitaţia adjudecându-şi imobilele în cauză la ridicolul preţ de aproximativ 100.000 euro, deşi ele valorau (ca poziţie) de câteva zeci de ori mai mult. În plus, clădirile în cauză  nu erau şi nu sunt potrivite pentru desfăşurarea de activităţi educaţionale, într-o parte din ele lucrându-se şi acum iar altele fiind adevărate ruine. Ceea ce nu a împiedicat Universitatea să le treacă, scriptic, în patrimoniu ca spaţii de învăţământ.
Licitaţia a generat nouă procese deschise de firma eliminată care şi-a căutat dreptatea în instanţă. A fost începutul unei serii de adevărate aberaţii juridice în care s-a văzut clar cum Finanţele Publice şi instanţele arădene merg mână în mână, sprijinind Universitatea „Aurel Vlaicu” în această achiziţie care de fapt a prejudiciat bugetul de stat. Reprezentanţii reclamantului au demonstrat că au respectat prevederile art. 162, al. 7 lit. B Cod de procedură fiscală, arătând că operaţiunea de plată a garanţiei din data de 23 ianuarie a fost preluată în sistemul de plăţi SENT în data de 26 ianuarie 2009, ora 8.02 iar mesajul de plată a fost recepţionat de Trezoreria Centrală la ora 10,55 în ziua licitaţiei, adică cu cinci minute înainte de termenul prevăzut, termen amânat ulterior cu încă o oră. Taxa a luat apoi calea Trezoreriei Arad, suma fiind transferată în cont în ziua următoare. Însă legea prevede obligativitatea ca participantul să depună garanţia la Trezoreria Statului până la momentul licitaţiei, ceea ce, după cum s-a văzut, acesta a şi făcut.
Deşi lucrurile ar fi trebuit să fie clare, cele nouă procese au generat nouă sentinţe defavorabile SC Victoria New Production SRL, opt dintre acestea, emise de magistraţi diferiţi, fiind practic identice. Acest lucru demonstrează fie unitatea de monolit a vederilor judecătorilor arădeni fie, mai uşor de crezut, existenţa altor interese în spatele deciziei inamovibililor de la Judecătoria Arad. Sentinţele diferă doar prin paginaţie şi prin câteva întorsături de frază însă majoritatea pasajelor şi aliniatelor sunt identice. Pasajul: „Din probele administrate instanţa reţine în fapt că la data de 26.01.2009 în cadrul executării silite bugetare s-au vândut la licitaţie publică imobilele proprietatea intimatei SC Victoria SA, printre care se numără şi imobilul în litigiu, el fiind adjudecat de intimata Universitatea Aurel Vlaicu din Arad”, de exemplu, la fel ca de altfel peste 90 la sută din text se poate regăsi identic în Sentinţa Civilă nr. 6375 din 30 iunie 2009, emisă în dosarul nr. 1471/55/2009, judecător Adrian Ciachir ca şi în Sentinţa Civilă nr. 6394 din 30 iunie 2009, emisă în dosarul nr. 1470/55/2009, judecător Honoriu Botezatu şi ca în alte şase sentinţe emise în alte şase dosare de judecători diferiţi. Printre probele invocate însă, instanţa a neglijat să analizeze solida documentaţie depusă de apărătorii firmei prin care se demonstra clar că legea a fost respectată şi garanţia de participare la licitaţie a fost depusă la timp.
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad a căutat să apere interesele Universităţii „Aurel Vlaicu” în loc să protejeze interesele statului care ar fi adunat mai mulţi bani la buget admiţând al doilea participant la licitaţie. Întâmpinările depuse de Finanţe şi Universitate în instanţă sunt de asemenea identice, diferind doar prin antet şi corpul de literă ales. Exprimările sunt identice, inclusiv greşelile gramaticale pentru că virgulele apar şi când trebuie şi când nu, identic în ambele documente. Chiar şi pasajele boldate şi evidenţiate cu caracter italic în cele două întâmpinări corespund. Rezultatul acestei unităţi depline de vederi şi acţiune este că, până acum, statul a pierdut încasând o sumă ridicol de mică faţă de valoarea la care ar fi putut valorifica imobilele în cauză dacă licitaţia ar fi avut loc cu doi competitori iar pe de altă parte, tot statul a pierdut pentru că Universitatea de stat a aruncat banii publici pentru o speculaţie imobiliară, deoarece şi-a adjudecat doar clădirile, fără terenul pe care sunt amplasate acestea, clădiri care nu au nici o valoare pentru desfăşurarea procesului didactic dar care generează procese pe bandă.

Universitatea de stat arădeană, agenţie imobiliară

Cazul clădirilor SC Victoria SA din Arad este oarecum atipic pentru achiziţiile imobiliare ale Universităţii Aurel Vlaicu” din Arad, promovate cu aplomb de rector, Lizica Mihuţ. Universitatea de stat, care şi-a permis să pună în conservare un imobil, fost sediu al facultăţii de Inginerie, mutând studenţii şi cadrele didactice în Pavilionul „M” din cartierul Micălaca, s-a obişnuit să cumpere pe bandă clădiri sub pretextul îmbogăţirii bazei didactice. De-a lungul anilor de când Lizica Mihuţ este rector al universităţii, au fost cumpărate fostul pavilion administrativ al Combinatului Chimic din Arad, fostul pavilion administrativ al Serelor din Arad, fostul hotel Petrom Residence din Arad, o vilă în staţiunea Moneasa şi imobilele de la Victoria SA. Practic, toate achiziţiile au fost efectuate fără note de fundamentare, de oportunitate şi necesitate şi fără a avea un scop declarat. Şi neregulile nu se rezumă la atât. La achiziţia clădirii administrative a fostului Combinat Chimic există evidente încălcări ale legii, dintre care cea mai flagrantă este emiterea facturii cu 5 (cinci) zile înainte ca Senatul şi Ministerul Educaţiei să aprobe achiziţia imobilului în cauză! Imobilul a fost cumpărat, fără vreo procedură de licitaţie, la un preţ de aproximativ 8 ori mai mare decât cel cu care fostul proprietar l-a achiziţionat de la lichidator. Procedeul se repetă la toate achiziţiile imobiliare ale Universităţii „Aurel Vlaicu”, diferenţele dintre momentul cumpărării şi cel al obţinerii aprobării ajungând chiar la ani de zile, cum este cazul pavilionului administrativ de la Sere, ţinut în conservare ani de zile pentru a deveni sediu pentru o specializare de Design, deşi când s-a solicitat aprobarea Ministerului, aceasta a venit pentru un centru de studii europene. Nici scopul Universităţii, nici legislaţia privind învăţământul superior de stat nu prevăd posibilitatea achiziţiilor imobiliare pentru Universitate. Şi clădirea hotelului Petrom Residence din Arad stă încuiată, deşi apare în acte drept bază de practică.

Salarii de şase stele într-o universitate de… zero stele

Lizica Mihuţ a ajuns rector în anul 2000, apoi a fost realeasă în anul 2004 pentru un al doilea mandat. Al treilea mandat şi l-a asigurat printr-o manevră de asemenea ilegală. Înainte de alegerile pentru funcţiile de conducere din anul 2008, a schimbat Carta Universităţii, impunând o funcţie de Preşedinte căreia însă i s-au acordat atribuţii de rector. Pentru postul de rector a apelat la un profesor de la Universitatea York din Canada, arădean la origine, Eugen Rovenţa, care a fost ales de Senat în unanimitate. Acesta şi-a cedat, printr-o declaraţie care aminteşte de epoci de mult apuse, atribuţiile de ordonator de credite pentru Lizica Mihuţ. Când şi-a dat seama că este folosit doar pe post de om de paie, şi-a reluat atribuţia de ordonator de credite, iscând un scandal finalizat cu demiterea sa de către Senat, în vara anului trecut. Şi aceasta s-a făcut fără respectarea procedurilor legale. Mai mult, Senatul s-a întrunit în vacanţă şi l-a demis pe rectorul aflat în concediu de boală. Aceste mici amănunte au fost nesemnificative în faţa fostului ministru liberal Adomniţei care a avizat decizia Senatului şi a numit-o ca rector interimar pe Lizica Mihuţ care apoi şi-a recâştigat fotoliul, pentru un al treilea mandat (dar neconsecutiv) prin vot unanim al aceluiaşi Senat (din care între timp dispăruseră trei indezirabili: Eugen Rovenţa, Iosif Halic şi Octavian Cira, singurii care au avut curajul să se opună manevrelor Lizicăi Mihuţ). Eugen Rovenţa s-a adresat instanţei, contestând demiterea sa în timpul concediului de boală dar un proces pe legislaţia muncii, extrem de simplu, care trebuia judecat cu maximă celeritate, trenează la Judecătoria Arad de mai bine de un an de zile.
Se pune întrebarea ce anume îi face pe membrii Senatului să voteze întotdeauna cu rectorul Lizica Mihuţ? O scurtă privire pe declaraţiile de avere ale membrilor Senatului universităţii de stat din Arad este edificatoare. Într-o perioadă în care bugetarii sunt ameninţaţi cu diminuări dureroase de lefuri, la universitatea de stat din Arad se câştigă miliarde de lei pe an. De exemplu, Lizica Mihuţ a câştigat doar de la universitate 86.066 lei normă de bază plus 147.373 lei de la programele de master, „proiecte şi programe”, la care se adaugă sume importante câştigate ca dividende şi din alte surse. Dorin Herlo a câştigat 194.140 lei, Ioan Copaci a adunat 120.903 lei iar profesorul pensionar Ionel Funeriu (tatăl lui Daniel Funeriu, fost europarlamentar şi unul dintre potenţialii nominalizaţi pentru Ministerul Educaţiei în cazul demiterii Ecaterinei Andronescu) şi-a suplimentat pensia de 16.000 lei cu 108.525 lei de la universitatea de stat din Arad şi lista poate continua. De fapt, rectorul a recunoscut că fondul lunar de salarii se ridică la jumătate de milion de euro. În Senat a fost promovată chiar şi fata şoferului Lizicăi Mihuţ, din partea studenţilor facultăţii la care studiază. Dacă mai amintim şi cumetriile din universitate (Lizica Mihuţ i-a angajat pe fiul, nora şi cuscra sa, de exemplu, multe alte familii universitare având reprezentanţi în universitate) atunci înţelegem de ce legea poate fi încălcată fără probleme la Arad, la umbra Senatului, organ colectiv de conducere măcinat de interese.
Tabloul nu ar fi întreg dacă nu am menţiona faptul că Lizica Mihuţ, născută în octombrie 1945, era pensionabilă ca vârstă încă înainte de a obţine al doilea mandat de rector, pensionabilă fiind şi acum, fără ca Ministerul de resort să se sesizeze.

Universitate cu înaltă protecţie

Lizica Mihuţ a reuşit să-şi construiască o adevărată reţea de protecţie înaltă. În perioada guvernării PSD, s-a arătat o înfocată susţinătoare a lui Ion Iliescu, căruia i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al universităţii. Dar s-a orientat, aducându-l pentru un timp şi pe Theodor Stolojan ca profesor în universitate. Acesta nu a prea trecut pe la Arad dar numele său a fost vehiculat mereu, fiind considerat ca un „protector” al Universităţii. Mircea Geoană a ţinut un curs în faţa studenţilor aduşi cu japca ca să  umple un amfiteatru, în plină campanie electorală în anul 2004 iar Cristian Diaconescu, actual ministru de Externe, s-a ales şi el cu un post de cadru didactic la universitatea de stat arădeană şi lista politicienilor mai mari sau mai mici care au avut legături cu universitatea poate continua, fie că este vorba despre obţinerea de diplome de licenţă sau master fie că au devenit cadre didactice deşi nu şi-au prea ţinut orele.
Normele didactice constituie însă metoda cea mai eficientă prin care s-a obţinut protecţie. Lizica Mihuţ şi universitatea nu au avut probleme prin instanţele superioare de pe raza Curţii de Apel Timişoara. Surprinzător sau nu, pe lista profesorilor care au luat bani frumoşi de la Universitatea „Aurel Vlaicu” se află preşedinţi de instanţe, şefi de secţie sau procurori, numele cele mai marcante fiind cele ale Lidiei Barac, preşedinta Curţii de Apel Timişoara, alături de judecătorii Ioan Barbă şi Dorin Ţiroga, şefi de secţie la aceeaşi instanţă sau Eugenia Iovănaş, şefă de secţie la Tribunalul Arad. Pentru a reglementa, în stil propriu, problema magistraţilor-cadre didactice, de curând Lizica Mihuţ a anunţat, în premieră mondială, crearea unei direcţii de Drept la care a invitat, prin scrisori, pe toţi şefii de instanţe, secţii din judecătorii, tribunal, curte de apel sau parchetele de pe lângă acestea să predea, deşi Universitatea „Aurel Vlaicu” nu are în componenţă o facultate de Drept. Dacă mai adăugăm poliţişti sau soţiile acestora, inspectori de conturi şi finanţişti atunci putem înţelege cum pe lângă Universitatea de stat din Arad s-a creat o adevărată caracatiţă de interese care conduce la muşamalizarea oricăror probleme cu care rectorul se confruntă.
Situaţia de la Universitatea „Aurel Vlaicu”, universitate de zero stele, catalogată astfel de Coaliţia pentru Universităţi Curate, este cunoscută la cel mai înalt nivel. Ecaterina Andronescu, fost şi actual ministru al Educaţiei, a primit nenumărate sesizări din partea unor cadre didactice din Arad dar a preferat să închidă ochii. Ecaterina Andronescu este într-o strânsă relaţie de amiciţie cu Lizica Mihuţ. În deplasările sale politice în zonă, nu o dată s-a bucurat de serviciile prestate de Lizica Mihuţ care i-a pus la dispoziţie inclusiv autoturismul Universităţii, un Volkswagen Touareg pentru deplasări în teritoriu şi care a plimbat-o şi prin Ungaria (unde Lizica Mihuţ, posesoare a zece case sau apartamente, deţine un apartament în staţiunea Gyula). Însă în condiţiile în care complicităţile ajung la acest nivel, banul public poate să se risipească în continuare din conturile universităţii arădene, sporind bunăstarea rectorului şi a acoliţilor acestuia. Lizica Mihuţ este profesoară de Limba română, divorţată de peste 30 de ani, iar averea de 10 case şi miliarde de lei în diverse conturi şi-a „îngroşat-o” în cei 9 ani de rectorie la stat.
Lizica Mihuţ a încercat să explice că universitatea pe care o conduce este curată şi fără prihană, fără a convinge însă. Despre cohorta de magistraţi care predau la universitate, a răspuns scurt: „cadrele didactice din UAV nu sunt obligate să comunice funcţiile şi ierarhiile pe care le ocupă, în afara instituţiei, cu excepţia situaţiilor de incompatibilitate”. Despre cazul fiului profesorului Dumitru Gaşpar, şeful primei misiuni ARACIS care a auditat universitatea, pentru care a scos un post de conferenţiar, publicat în Monitorul Oficial 220/09.04.2008, şi despre orele predate la Universitatea din Arad de acesta, Lizica Mihuţ a ocolit problema: „Prof. univ. dr. Dumitru Gaşpar şi conf. univ. dr. Păstorel Gaşpar sunt titulari, cu cartea de muncă la Universitatea de Vest din Timişoara”, fără a aminti însă de legăturile acestora cu universitatea de stat arădeană. Cu atât mai mult, Universitatea din Timişoara nu a considerat oportun ca fiul fostului decan al Facultăţii de matematică să ajungă conferenţiar, dar postul s-a rezolvat „în vecini”, la Arad. În ceea ce priveşte investiţiile imobiliare, în ciuda evidenţei, Lizica Mihuţ a declarat tot timpul că nu a vrut decât să îmbogăţească zestrea universităţii, deşi, aşa cum s-a văzut, nici una dintre achiziţii nu era o necesitate pentru instituţia care oricum avea spaţii excedentare la dispoziţie.

Precizare:
Dintr-o regretabilă eroare, în articolul de mai sus se specifică faptul că profesorul Ionel Funeriu este pensionar şi că „şi-a suplimentat pensia de 16.000 lei cu 108.525 lei de la universitatea de stat din Arad”. Confuzia a provenit din declaraţia de avere a profesorului Funeriu, doar că pensia care este specificată în această declaraţie este a soţiei acestuia. Profesorul Ionel Funeriu a ajuns cadrul Universităţii Aurel Vlaicu datorită meritelor deosebite ale acestuia, fiind un profesionist recunoscut la nivel naţional şi autor a numeroase cărţi şi manuale. Fiul profesorului Funeriu, Daniel Funeriu, fost europarlamentar şi unul dintre potenţialii nominalizaţi pentru Ministerul Educaţiei în cazul demiterii Ecaterinei Andronescu, este cel care a luptat ca în noua Lege a educaţiei să se specifice clar vârsta de pensionare a cadrelor didactice.

 

Comentarii

comentarii