Deşi vorbesc limba română, ei nu ştiu să o citească !
“Cărţile au fost distribuite românilor din ţara vecină, pentru a-i ajuta să-şi păstreze limba română, să îşi facă rugăciunile în limba română”, a declarat preotul Zaharia Pereş.
Mitropolia Banatului –Arhiepiscopia Ortodoxă Timişoara – în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română din Vârşeţ, Serbia – le-a oferit, cu prilejul Paştelui, românilor-vlahi din Serbia de Răsărit aproximativ 2.400 de cărţi religioase, de învăţătură ortodoxă, de rugăciuni, Micul catehism, calendare şi discuri cu muzică religioasă, în valoare de 6.000 de lei. La eveniment au participat şi PS Daniel, episcopul Daciei Felix, precum şi PS Lucian, episcopul Arhiepiscopiei Caransebeşului.
“Cărţile au fost distribuite românilor din ţara vecină, pentru a-i ajuta să-şi păstreze limba română, să îşi facă rugăciunile în limba română şi să păstrăm bunele relaţii între românii de aici şi românii din Serbia.
Am mai dat şi alte dăţi, dar în număr mai mic, dar am considerat că este bine să susţinem activitatea bisericii româneşti dincolo de graniţe şi să îi ajutăm pe români să îşi exprime spiritualitatea”, a declarat preotul Zaharia Pereş, consilier cultural în cadrul Mitropoliei Banatului şi coordonatorul proiectului.
Pelerinajul preoţilor
“Românii din Timoc, Serbia, vorbesc limba română, dar ei spun limba rumână. Românii din Serbia nu au unde să citească în limba română, nu au cărţi şi statul sârb nu le-a dat voie să aibă şcoală în limba maternă, adică în limba română.
Este foarte bine că ei pot să vadă exact cum e scrisul românesc.
Ei ştiu numai să îl vorbească şi foarte rar au avut ocazia să îl şi citească”, a declarat părintele arhimandrit Longhin Muntean, ecleziastul Catedralei Episcopale Vârşeţ.
Mitropolia Banatului, prin Arhiepiscopia Ortodoxă Timişoara, va continua donaţia de carte religioasă.
Mai mult, va fi organizat, în această vară, un pelerinaj al preoţilor români în Valea Timocului–Serbia de Răsărit, când, iarăşi vor fi donate cărţi religioase şi vor fi sprijinite acţiunile cultural-religioase ale românilor de o parte şi de alta a graniţei.
“Totodată vrem să întărim şi relaţiile cu fraţii noştri în ortodoxie sârbi, pentru că am invitat şi invităm oaspeţi sârbi şi formaţii cultural-religioase sârbe în România”, a declarat preotul Pereş.
Paradoxul român
În Timoc –Serbia de Răsărit, trăiesc peste 250.000 de români-vlahi, dar cifra nu este recunoscută oficial de către statul sârb.
La ultimul recensământ s-a vehiculat cifra de 40.000 de vlahi şi altă cifră, de aproximativ 3.000 de români, dar toţi vorbesc limba română.
În realitate şi conform reprezentanţilor comunităţii românilor din Timoc, în Serbia de Răsărit sunt peste 250.000 de româno-vlahi.
Situaţia lor este foarte gravă, fiindcă nu li se recunoaşte niciun drept şi nici statutul de minoritate etnică. Deşi ei fac eforturi uriaşe să obţină de la statul sârb dreptul la şcoală în limba română, mass-media şi biserică şi publicaţii în limba maternă, este imposibil.
Numai în Malainiţa, cu riscuri foarte mari, preotul român Boian Alexandrovici a reuşit să construiască prima biserică unde se ţin slujbe în limba română, dar pentru asta a fost condamnat la puşcărie cu suspendare, pe motiv că nu a avut aprobare să construiască.
În această situaţie, se nasc trei paradoxuri:
1. în altă parte a Serbiei, în Banatul Sârbesc, cei 30.000 de români au toate drepturile şi le este recunoscut statutul de minoritate, pe când cei din Timoc nu sunt recunoscuţi.
2. Cei aproape 30.000 de sârbi din România (15.000 în Timiş) au toate drepturile de minoritate etnică –şcoală în limba sârbă, biserici, mass-media şi publicaţii în limba sârbă, iar româno-vlahii timoceni nu au nimic.
3. Propaganda sârbă din ţara vecină îi divide pe fraţii noştri în români şi vlahi şi susţine (în mod paradoxal) că între ei nu există nicio legătură, deşi cei peste 250.000 de româno-vlahi vorbesc limba română.
