Arheologii din Timișoara sunt de părere că un mormânt descoperit pe șantierul de pe strada Oituz datează de pe vremea epidemiei de ciumă.
Tifosul sau ciuma sunt molime care s-au abătut frecvent asupra Timișoarei, atât în perioada stăpânirii otomane – 1552-1716, cât şi ulterior, în timpul celei habsburgice – 1716-1860. Cea din urmă s-a răspândit repede, iar potrivit datelor istorice, în 1 decembrie 1739, în Banatul timișean, erau afectate 22 de localități, alăturându-se alte trei în aceeași lună, numărul ajungând la final de an la 25. În primele zile din 1740, cazurile au devenit din ce în ce mai numeroase.
Arheologii apreciază că mormântul poate să aparțină unor coloniști, chiar din regiunea Lorena. „Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii, rămasă multă vreme în memoria colectivă și de-a pururi în scripte, anume ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740. În aceste circumstanțe, este posibil ca plumbii să le fi curmat suferința sau să le fi fost pedeapsă pentru nerespectarea regulilor impuse de autorități în vreme de epidemii.”, spun arheologii.
Specialiștii spun că mai multe sunt elementele care sugerează acest fapt. În primul rând se remarcă numărul mare al defuncților aflați în același mormânt, șase adulți și un copil.
„Pe de altă parte, crucea dublă şi pandantivul, găsite la gâtul copilului, vin să completeze, în acest sens, povestea complexului arheologic. Crucea se aseamănă, prin formă, cu cea de Lorena, aceasta având analogii și utilizări multiple de-a lungul vremii în Europa de Apus. Mult mai interesant este însă pandantivul care ilustrează, pe avers și revers, sfinți ai Ordinului Franciscan Terțiar: Sfânta Delphina și Sfântul Elzear. Acesta este singurul cuplu franciscan canonizat sau beatificat formal, ei fiind patroni ai tinerilor căsătoriți, ai săracilor și leproșilor. Pandantivul care îi ilustrează este important pentru descoperirea noastră. Asta fiindcă mormântul nu poate data de dinaintea anului 1694, care este știut ca fiind cel al beatificării Delphinei, iar informația conform căreia cei doi sunt patroni ai leproșilor este importantă pentru ipoteza noastră.”, transmit arheologii pe pagina de Facebook Arheologia Banatului.
