În toate ţările civilizate există loc pentru toată lumea, mai ales atunci când este vorba despre trafic rutier. Oriunde în Europa, desigur, habar nu am cum ar putea fi în Bangladeh sau Nigeria, drumul este al tuturor. Există loc pentru maşină, motocicletă, bicicletă, trotuarul este al pietonilor şi lista poate continua. Aşa cum, se presupune, există loc în politică pentru toate gusturile (vorba vine, pentru că la noi cel mai mare succes îl au grobienii, nesimţiţii şi devianţii), după modelul deschiderii totale pentru libertate de opinie, aşa ar trebui să existe pe şosele, drumuri locale, alei, drepturi pentru toţi cei care vor să circule. Numai că iarăşi nu este aşa. Adică, nu în România! Statistica arată că ne situăm pe locuri fruntaşe în Europa privind numărul accidentelor mortale. Cauzele sunt numeroase.
De la infrastructura depăşită, deteriorată, până la corupţie, cea care a generat posibilitatea emiterii carnetelor de conducere fără examinare, şi până la lipsa simţului spaţiului în care are loc circulaţia în sine. Nu doresc acum şi nu-mi permite spaţiul să fac o analiză profundă a situaţiei, dar pot să fac o radiografie a unei situaţii din Timişoara.
Mai mulţi concitadini ne fac cunoscută îngrijorarea lor pentru modul în care se circulă în Timişoara: viteză demonstrativă, trecerea frecventă pe roşu, parcarea pe trotuare, încălcarea benzii pentru biciclete, intrarea pe interzis, parcarea taximetrelor în locuri interzise, oprirea cu maxim de sfidare în intersecţii, lista este deprimant de lungă.
În urma unei campanii naţionale, organizată de motocicliştii din ţară, la Bucureşti, s-a făcut sensibilizarea publicului, şoferi sau, pur şi simplu, pietoni, în legătură cu drepturile motocicliştilor. Am văzut, la fel ca şi dumneavoastră, totul, doar la televiziune. Era să plâng… Erau invocate figurile unor motociclişti pasionaţi de motociclism, din păcate, decedaţi.
Mesajul lor: „Şi noi avem dreptul la şosea!”. Buuun! Ce au făcut după ce unii au plâns şi alţii s-au dat la o parte din calea lor? Au trecut dincolo de barierele şi limitele respectului, ale decenţei şi ale şoselei: acum, merg pe o roată (două le sunt prea multe), claxonează, rulează cu 200 de kilometri la oră prin oraş, trec cu tupeu peste orice drepturi ale pietonilor, iar mai nou, la Timişoara, se urcă pe spaţul verde, pe trotuarele din zona stadionului, fac un zgomot infernal, mai ales noaptea.
Lumea sună la poliţie, ne scrie, chiar pe site-ul www.nutepunectimisorenii.ro şi noi, la rândul nostru, încercăm să susţinem drepturile celor din urbea noastră. La apelul nostru către Poliţia Rutieră am cules (şi) roade: Poliţia Rutieră a făcut razii nocturne în zona stadionului şi, chiar pe vremea „febrei de sâmbătă seara”, mai mulţi moto – înspăimântători – asurzitori din zona Spitalului Judeţean au rămas fără carnete, pentru că – s-a constatat – consumaseră alcool, pentru că aveau viteză mare…
Poliţia ar trebui să facă asta frecvent, fără ca noi să fim poliţia… poliţiei.
