Țara noastră este una dintre cele mai bogate și frumoase țări de pe pământ, dar, este prost gestionată de cei pe care îi lăsăm să ne conducă.
Trăim prost pentru că aleșii noștrii ne conduc prost, pentru că nemulțumirile acumulate ne-am obișnuit să le comentăm pe la colț de stradă, pentru că nu suntem în stare să luăm o atitudine atunci când interesele noastre sunt lezate, pentru că, indiferența și incompetența sunt la putere. De vină suntem noi că-i lăsăm să ne conducă. De douăzeci și cinci de ani, toți cei care s-au perindat la putere ne-au promis marea cu sarea, iar noi, naivi, i-am crezut. Și cum singura noastră resursă este Dumnezeu, de douăzeci și cinci de ani ne rugăm Lui, să aibă grijă de noi, să ne ajute să trăim o viață mai bună, mai omenoasă. Constatăm pe zi ce trece, că decalajul între bogați și săraci se agravează și devine principalul risc cu care se va confrunta întreaga omenire.
În schimb, politicienii și bogații își ating propriile interese, se luptă pentru puterea politică, care, constituie de fapt un paravan pentru cea economică. Se ceartă între ei, își sporesc averile, iar poporul sărăcește. Au și pe ce să mizeze. Prin apatia noastră, nu le creem nici o durere de cap, le permitem să ne manipuleze după placul și interesele lor, fără să recționăm. Ne lăudăm și suntem mândri că am intrat în Europa. Suntem europeni, dar, constatăm cu dezamăgire că suntem Europeni doar cu prețurile, cu salariile, cu nivelul de trai.., suntem tot Români. Un exemplu concret, îl constituie milioanele de români, care, rămași fără locuri de muncă, au luat drumul pribegiei, pentru un salariu mai bun decât în România. Însă, criza a scăzut lefurile și în țările europene, iar strânsul curelei în Europa a început să se simtă la fel de dur ca și în România. Mai rău să nu fie, pentru că e bine să nu uităm de ,,profețiile,, domnului Călin Georgescu, directorul Centrului pentru Dezvoltare Durabilă în România care a atras atenția asupra istoriei pe care o trăim cu consecințe atât de dramatice pentru viitorul apropiat al omenirii. ,,În 2030 omenirea se va confrunta cu criza apei și a hranei”. Sau avertismentul de la Banca Mondială: Omenirea se va confrunta cu “grave penurii alimentare”. S-au făcut atâtea promisiuni de către politicienii noștri, toate, cu iz electoral și care, au fost date uitării când aceștia si-au atins scopul. O mai nouă promisiune a actualului Guvern este reducerea CAS la angajator. Măsura CAS este extraordinar de bună și pentru mediul de afaceri, și pentru angajatori. În prezent, contribuțiile sociale pentru condiții normale de lucru plătite de angajator și angajat se situează la un nivel de 44,35% din salariul brut, distribuite astfel: 16,5% suportate de angajat, din care 10,5% contribuția de asigurări sociale (CAS), 5,5% contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), 0,5% contribuția la fondul de șomaj (CS) și 27,85% plătite de angajator, din care 20,8% CAS, 5,2% CASS, 0,5% CS, 1,35% alte contribuții. Propunerea legislativă are în vedere reducerea contribuțiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale doar la angajator, urmând a fi operabilă începând cu data de 1 octombrie a anului curent. Toate bune și frumoase dar, acest lucru ar costa bugetul României 5-6 miliarde de lei. Se pune fireasca întrebare, de unde banii? Sursa propusă de Guvern este lipsită de credibilitate. Măsurile care se vor aplica ca și cele 35 de taxe introduse anul acesta, se răsfrâng asupra populației. MTO-ul României (Medium Term Objective – Obiectivul bugetar pe termen mediu, n.r.) reprezintă efortul bugetar pentru eliminarea riscului de depășire a deficitului bugetar de 3% din PIB, prevăzut în Tratatul de aderare, și care asigură, pe termen lung, stabilitatea finanțelor publice. Sumă, de 5-6 miliarde de lei, trebuie asigurată de statul român pentru atingerea unui deficit structural de maximum 1% în 2015. Vom trăi și vom vedea.
