Acasă Editorial ”Mulțumim din inimă partidului!”

”Mulțumim din inimă partidului!”

DISTRIBUIȚI

Era cândva, pe vremea întunecatului comunism, un cântec așa – zis ”patriotic”, ce începea cu versurile: ”Mulțumim din inimă partidului”. Ne puneau la școală, la anumite ore, să-l intonăm. Nu toți profesorii făceau asta, desigur. Era vorba despre unicul partid existent la ora aceea, partidul comunist. Aștepta lumea la rând pentru o butelie? Nu venea? Muncitorii mergeau la partid, la sediul PCR al județului. Partidul dădea butelia? Da, celor pe care putea să-i supună și să-i fidelizeze. Muncitorii mulțumeau partidului. Ei credeau că de acolo vine bucuria. Fără prea multă școală, în anii de după preluarea puterii de către comuniști, leneșii și trepădușii care nu fuseseră capabili de o mică agoniseală în viața lor au ajuns în Miliție (Poliție, nu?), după câteva ”cursuri de vară”. Abia știau să scrie și să citească, dar se pricepeau la arestări și anchete. Ei mulțumeau partidului, altfel, în viața lor nu ar fi fost nimic! Poate doar muncitori la lopată. De acum, aveau și… serviete!

Apoi, mai târziu, industrializarea a distrus țăranii. A distrus satul românesc. Pe unii dintre ei i-au făcut, peste noapte, muncitori, mutându-i în blocurile numite ”cutii de chibrituri”, apartamente de maxim două camere, confort trei, în care trăiau șase – șapte persoane. Aveau în schimb baie, cu toaletă în casă, nu mai erau nevoiți să iasă în curte sau grădină, seara sau noaptea, pe frig, pentru WC. Mulțumeau partidului!? Se poate, dar nu toți.

Era frig în căminele studențești, anii 80 au fost oribili. Cu toate acestea, la Timișoara, nici măcar Ceaușescu nu a îndrăznit să oprească apa caldă și căldura, chiar dacă erau date cu un fel de orar meschin. Nu mulțumeam partidului. Noi, la Timișoara, eram deja cuceriți de spiritul Timișoarei, pe care acum, cei care nu sunt din aceste rădăcini, nu îl înțeleg. Ba, mai mult, îl ridiculizează. După formula: ”Și ce mai vreți și voi, la Timișoara?”

”Stăpânii bocancilor” administrației locale Timișoara, mai exact cei care conduc Primăria Timișoara, împiedicați în bocancii cu șireturile desfăcute, cu noroi uscat pe botul lor, după modelul ”partidului unic”, fac așa: dau drumul căldurii de la COLTERM, conform legii, acum aproape trei săptămâni, adică după ce trei nopți consecutiv, temperatura nocturnă este sub 10 grade C. O opresc, pentru că: ”toată lumea a cerut să fie oprită, era prea cald, vai!” (nu pot cita sursa, respect codul care obligă confidențialitatea invocată), dar după ce este deja frig de șapte zile, cu temperaturi de 6-8 grade, noaptea, nu au mai dat căldura. Cică buletinul meteo ar fi fost favorabil. O minciună până la Cer, o manipularea odioasă, pe care o practicau exact așa, comuniștii. Copii mici, persoane bolnave, școli, spitale, nu a contat. Dar, vai, azi, 19 octombrie, s-a pornit ușor, ușor, căldura în caloriferele reci ca iarna..

”Mulțumim din inimă partidului!”. Asta așteaptă USR? O odă? O mulțumire colectivă? Un miting de susținere? De laudă?

Uită cei de la putere că sunt obligați de Constituția României să susțină și să asigure sănătatea publică?

Kafka, un maestru al textului absurdului, ar fi scris tomuri întregi despre absurdul situației de la Timișoara. O administrație ce dă bani pentru jignirea populației (vezi penibila expoziție din Piața Unirii), dar se scuză a nu avea bani pentru căldura necesară celor peste 50 000 abonați, care plătesc la zi toate cheltuielile, este subiect pentru povestiri sumbre. Pentru romanele urâtului.

Kafka, rușinea, absurdul, mizeria, întoarcerea în epoca întunecată. Un șir de teme pe care nu le putem ignora.

Ah, era să omit a scrie: La Timișoara a căzut regimul, cu adevărat!

Știm să facem revoluții!

Comentarii

comentarii