Acasă Actualitate Muzeul de Artă Timișoara a organizat, marți seara, prima conferință dedicată Europei

Muzeul de Artă Timișoara a organizat, marți seara, prima conferință dedicată Europei

249
DISTRIBUIȚI

Europa luminilor: civism, modernitate și dogmatism – aceasta a fost cea dintâi prelegere pe care prof. univ. dr. Victor Neumann a susținut-o marți 16 aprilie, seara, în cadrul seriei de conferințe dedicate Europei.

Evenimentul a fost organizat de Muzeul de Artă Timișoara și de Consiliului Județean Timiș și a avut loc în sala Barocă din Piața Unirii.

Redăm câteva fragmente din discursul profesorului Neumann.

Europa este plurală, e una catolică, una ortodoxa sau neoprotestantă, dar și România e plurală. Are pluralitate de regiuni, are catolici, neoprotestanți, ortodocși, musulmani și mozaici. Are vorbitori de română, dar și de maghiară, germană etc. Este o pluralitate. Contează punțile de legătură pe care le facem între noi. Înainte de toate suntem cetățeni ai aceluiași stat și lucrăm sub aceeași administrație. Punțile de legătură înseamnă interculturalitatea prin care putem să fim democrați.

Odată cu Montesquieu se naște Europa modernă. Se naște un concept modern, care înseamnă altceva, decât Europa medievală. Se naște necesitatea ca fiecare om să gândească, să aibă drepturi, să aibă dreptul să se exprime. De aceea vorbim de drepturile omului, începând cu secolul al XVIII, de aceea vorbim de constituții. Mulți dintre noi am învățat doar secolul al XIX lea, adică atunci când s-au format națiunile și am uitat ceea ce înseamnă iluminismul și ce înseamnă prioritatea individului. Noi facem parte dintr-o comunitate, fiindcă vrem noi să facem parte din acea comunitate. Nu pentru că vrea cineva. Aceasta este deosebirea dintre iluminism și romantic. Noi suntem indivizi înainte de toate capabili să ne asociem, dar după ce ne cunoaștem pe noi înșine. Asta înseamnă să punem în aplicare drepturile omului și ale cetățeanului, după aceea să existe o comunitate care să fie matură și responsabilă care să acționeze.

În Occident s-a pus problema construcției în temeiul acestei individualități și asocieri. Francamasoneria a propagat această idee a libertății și a necesității asocierii dintre oameni, dincolo de apartenența la o biserică, la o naționalitate sau la o comunitate lingvistică. O asociere care să fie liberă. Dimensiunea libertății este câștigată pentru modernitate, dar nu definitiv. Dacă se pierde individualitatea se pierde și libertatea, dacă ne pierdem conștiința de sine ne pierdem și libertatea.

Totalitarismul fascist și totalitarismul comunist se găsesc în secolul al XIX lea. Trebuie să descoperim individul din noi, să descoperim conștiința noastră și personalitate noastră și după aceea să ne asociem cu cine vrem noi, cu cine se potrivește cu noi, cu cine are empatie cu noi și să nu fim forțați de altcineva. Statalitatea înseamnă organizare, înseamnă administrație și legislație.

”Cred că există o legătură dintre mișcarea de idei a secolului XVIII iluministă și muzica liberă a lui Bach. Fără libertatea lui Bach noi nu am înțelege poate multe din evoluția muzicală, nu l-am înțelege pe Beethoven, nu l-am înțelege nici pe Mozart. Cred că fără această libertate, fără această personalitate accentuată a muzicianului, a arhitectului, a scriitorului și a filozofului nu am putea avea o dezvoltare muzicală. Toți romanticii au profitat de această dezvoltare”, a mai atenționat prof. Neumann.

Interogațiile de la care prof. Neumann a pornit în prelegerea sa  au fost: E posibil să vedem Europa ca fiind franceză, germană, italiană, română, ungară?  Este Europa modernă una a diferențelor lingvistice, culturale și religioase?

Este Europa un concept intelectual și abstract sau unul care trimite la o cultură civilizațională? Când și cum anume abordăm conceptul de Europa ca fiind unul reprezentativ pentru modernitate?

Este Europa un produs al culturii Renașterii sau al culturii Iluministe?

Putem construi astăzi o identitate europeană pornind de la pluralitatea caracterelor individuale și comunitare de pe acest continent așa cum le-a văzut Montesquieu în secolul al XVIII-lea? Ce anume ne împiedică să avem o unitate în diversitate? Limitele paradigmei naționale?

 

 

Comentarii

comentarii