Dacă aveţi facturi de plătit prin Bancpost, să vă feriţi de punctul de lucru de pe strada Gheorghe Lazăr din Timişoara! veşnic cozi, se lucrează încet, doamnele angajate vorbesc între ele în timp ce au clienţi la ghişeu, se consultă despre ce trebuie să facă, cum să deblocheze vreun cont, cum să facă o tranzacţie, dacă vrei să plăteşti la bancomatul lor, aparatul este blocat, nu are hârtie, se adună toată echipa să deblocheze sistemul, în timp ce bunicuţele cu nepoţei în cărucior sau alţi clienţi, presaţi de timp, părăsesc mica şi îngrămădita incintă în care te sufoci.
Vineri 11 mai, de dimineaţă, bucurie că nu sunt decât trei persoane înainte, dar asta se ştie, înseamnă zeci de minute bune. Nu mai este vorba de un moment nepotrivit sau de ghinion, pentru că stilul de lucru se repetă de luni de zile.
“Cam cât durează până reparaţi bancomatul? Ne grăbim, chiar trebuie să fim la serviciu, avem de lucru. De ce trebuie să staţi acolo două persoane, nu se descurcă doar una?” întreabă o doamnă. Răspunsul “dânselor” de la Bancport: “Până terminăm aici, atâta stăm. Şi dacă nu vreţi să mai aşteptaţi, puteţi să mergeţi şi în centru!”, spune cu obrăznicie una dintre angajate. Doamna de la rând a refuzat să plece şi a pus-o la punct pe angajata Bancpost: “Nu mă trimiteţi unde vreţi, poate mergeţi dv. acolo! Eu aştept să fiu servită aici. O bunică cu bebeluşul a plecat din rând. De fiecare dată aveţi probleme şi sunteţi insuportabili în felul în care vă trataţi clienţii. Când vă desfiinţaţi?”. După aceste vorbe, domnişoara casieră şi-a reluat locul la ghişeu, deja plictisită de muncă până nici nu a început programul. Chiar dacă cei de la banca Transilvania vor prelua Bancpost, dar dacă va continua să menţină în posturi aceleaşi angajate, care par să vină la serviciu doar pentru a mai sta de vorbă între ele, sub privirile doamnei coordonator, nu va fi niciun lucru bun pentru clienţii de pe urma cărora, la urma urmei, îşi iau lefurile frumuşele.
