Acasă Editorial Nicolae Robu, blasfemie la adresa deținuților politici!

Nicolae Robu, blasfemie la adresa deținuților politici!

DISTRIBUIȚI

Oricât m-aș strădui să-mi păstrez tonul civilizat în textele pe care le scriu, personal, despre primarul Nicolae Robu, mă regăsesc la limita suportabilității manipulărilor și a minciunilor, unele strecurate perfid, altele, afișate public, cu o lipsă de respect față de om, istorie, oraș, țară, pe care acest om le face. Am mai consemnat, în câteva rânduri, dar poate prea voalat, ideea la care mă voi referi. Anume, manipularea ordinară făcută de Nicolae Robu, folosind numele tatălui său decedat, pe care-l pune pe lista deținuților politici. Cred, mai ales după lansarea filmului ”Între Chin și Amin”, realizat de talentatul Toma Enache, că a început ”să guste”, cinic, ”plăcerea” de a afișa ceva ”istoric” din familia sa, dar care NU A EXISTAT! Da, atunci când mai mulți dintre noi am vorbit la lansarea filmului, în calitatea de URMAȘI ai unor deținuți politici, a avut tupeul să spună și el că este ”fiul unui deținut politic!”

Îl somez PUBLIC pe Nicolae Robu, să corecteze aberația pe care o scrie, în ultima vreme, aceea că este urmașul unui deținut politic, pentru că NU ESTE!

Argumente:

  1. În anul 2008, când avea să candideze pentru un post în Senatul României, după ce am făcut câteva relatări despre istoria familie mele, care a suferit în epoca comunistă, cu tatăl meu, Caius Petric, deținut politic între 1949 – 1955 (despre care se găsesc relatări în cărți, vezi: ”Pitești, Cronica unei sinucideri anunțate”, autor Alin Mureșan; reportajul TVR: ”Sfinții uitați ai Banatului, Lordul”, autor Constantin Mărăscu; ”Regele Mihai, un surâs care nu se vede”, ca și mii de pagini de la CNSAS), am ascultat, într-un mic grup în care eram, (există martori) spunând așa: ”Da? Tatăl meu a stat ascuns în niște beciuri, avea ceva probleme cu Miliția, Securitatea, nu mai știu, eram mic, mi-a spus mama mea, dar NU A FOST ARESTAT niciodată! Cred că erau probleme cu CAP-ul…”
  2. Da, deținuții politici au stat, sărmanii, cu ani de zile, unii zeci de ani, tot la ”rece”, dar erau numiți dușmani ai poporului și au fost condamnați ”pentru crimă de uneltire împotriva Republicii Populare… Au fost bătuți, umiliți, uciși! Pentru credința lor!!! Nu s-au ascuns de Miliție, au stat demni în fața Securității și a Justiției și au acceptat că trebuie să sufere! Altfel de ”rece”. E clar?
  3. Dacă ar fi fost fiul unui deținut politic, ar trebui să aibă un document de la CNSAS, care să confirme, cum avem noi, toți urmașii celor 30.000 de deținuți politici, care au mai fost în viață în 1990, unii încă tineri, ca tatăl meu, care în 1990 a reînființat, în Caraș – Severin, PNL, (al cărui președinte a fost până în 1996). Marcel Vela a fost unul dintre tinerii vremii care l-au avut ca model, după cum poate confirma! Dar nu despre tatăl meu este vorba, acesta este cel mai bun exemplu pe care îl am, ci despre toții cei care au suferit în închisorile comuniste, și pe care nici acum regimurile din România nu i-au apreciat la adevărata lor valoare și suferință!
  4. Dacă ar fi fost animat de sentimente anticomuniste, așa cum toți urmașii celor despre care am scris mai sus, le exprimăm, într-un fel sau altul, în jurnalism, literatură, studii istorice, cărți, cercetări, politică, atunci de ce a intrat într-un PARTID ISTORIC doar în 2008!? Ce a făcut 18 ani, de după revoluție? Nu l-am văzut la niciun miting anti FSN, anti Iliescu sau la alte momente în care ne ieșea sufletul strigând și sperând, ca naivii, că vom scăpa de puii de năpârci, dar el nu era! Nu se expunea, nu? Era… la catedră…
  5. De ce niciodată nu l-am auzit spunând despre comunism ceva relevant? Ceva unic? Ceva care ar putea marca revolta lui față de acel sistem dictatorial? Ah, da, m-aș amuza dacă ar vorbi, din nou, despre ”ciuma roșie”, alias PSD, dar alături de care a fost în cadrul USL, iar în 2012, la prima candidatură pentru Primăria Timișoara, ”ciuma” i-a adus zeci de mii de voturi pentru succesul la primărie! Atunci a avut 73.000 de voturi iar în 2016, doar 43.000, deci 15 la sută dintre timișoreni l-au votat!
  6. Cât de viteaz este un politician, care timp de 18 ani, din 1990 până în 2008, nu a avut glas politic, cum au avut Tănase Tăvală, Teodor Stanca, Viorel Coifan, Horia Rusu, Ovidiu Drăgănescu, Mihai Olaru, Adrian Orza, Gheorghe Ciuhandu, Viorel Sasca, George Șerban, Ioan Monoran, și mulți alții, care erau, chiar și atunci, urmăriți de ”urmașii Securității”…. Pe o parte dintre aceștia, activi politic, îi blamează aproape în fiecare zi. Pe unii nu, pentru că au murit, din păcate! M-am referit la câteva nume din Timișoara, spațiul nu-mi permite să dezvolt lista.

Îl informez pe domnul Nicolae Robu că dacă nu oprește această manipulare, alături de mai mulți lideri locali, vom cere în JUSTIȚIE dovada că este fiul unui deținut politic!

Cu profundă amărăciune și dezamăgire, știut fiind că am crezut în acest om.

Comentarii

comentarii