Rata de promovabilitate la bacalaureat a fost incredibil de mică, cea mai mică de după 1990. Nu se ştie încă ce a speriat elevii într-un asemenea hal, dar se caută soluţii… şi se pun pe tapet cauzele ce au dus la aceste rezultate catastrofale. „Rezultatele extrem de slabe obţinute de elevi la bacalaureat arată indubitabil starea jalnică în care sistemul românesc de învăţământ a ajuns. A căuta pentru aceste rezultate explicaţii în subiectele date sau în stresul cauzat de camerele video este păgubos. Este clar că ele – rezultatele – sunt astfel doar pentru că, în acest an, nu au mai fost "îmbunătăţite" prin copiat şi/sau prin indicaţiile supraveghetorilor, cum devenise deja tradiţional să se întâmple în bacalaureatul românesc. Se pune întrebarea: şi-acum, ce-i de făcut? Dacă tot am ajuns la acest moment al adevărului, atunci, în primul rând şi în regim de urgenţă, e de diagnosticat corect, fără menajamente, sistemul. Pentru a-i putea aduce ajustările atât de necesare. Pentru ca generaţiile viitoare să nu mai ajungă, precum actuala şi precum precedentele, victime ale unui sistem devenit neperformant în cea mai mare parte a lui. Da, în opinia mea, şi precedentele generaţii au fost victime – chiar dacă tăcute, într-un climat general tăcut -, prin nivelul lor la fel de scăzut de cunoştinţe şi competenţe, nivel cu care parcă se împăcase toată lumea: elevi, părinţi, dascăli din învăţământul preuniversitar şi dascăli din învăţământul universitar, societatea însăşi”, spune senatorul PNL Nicolae Robu, rectorul Universităţii Politehnice din Timişoara.
„Oferta educaţională a sistemului a fost una săracă şi rigidă”
Preşedintele PNL Timiş, Nicolae Robu, numeşte doar cinci din cauzele stării actuale de fapt: „Societatea românească şi-a construit drept modele de reuşită în viaţă unele care n-au presupus nici învăţătură, nici alt fel de muncă, ci şmecherie, înşelăciune, hoţie şi oportunism. Majoritatea părinţilor au fost prea ocupaţi să-şi păstreze sau să-şi găsească un loc de muncă, eventual să-l schimbe cu unul mai bun, pentru a mai putea fi preocupaţi de interesul pentru şcoală şi de prestaţia şcolară a copiilor lor. Corpul profesoral, umilit de autorităţi prin salarii inacceptabil de mici – în plus: reduse în ultimii ani cu 25 % / 15 % – şi tratat cu ingratitudine de societate, nu şi-a mai făcut datoria aşa cum se cuvine şi, mai grav, a suferit o importantă degradare valorică prin "împrospătarea" lui nesănătoasă, cu oameni care altădată n-ar fi avut nicio şansă să devină profesori, dar care, în noile condiţii, în care profesia de dascăl a ajuns una neatractivă, au putut accede la ea, absolvind universităţi extrem de slabe sau chiar universităţi potenţial-bune ajunse să-i accepte şi să-i proceseze din lipsă de altceva mai bun. Curriculum-ul şcolar a fost unul greşit, ca produs al unei paradigme educaţionale ea însăşi greşită, orientată pe cunoştinţe în bună măsură sterile şi nu pe valori, pe cunoştinţe esenţializate cu rol de suport şi pe competenţe şi cunoştinţe de uz practic în societate şi în diversele domenii profesionale. Oferta educaţională a sistemului a fost una săracă şi rigidă, total nepliabilă deopotrivă pe nevoile societăţii şi pe predispoziţiile, pe vocaţia copiilor, una care i-a împins pe toţi – dotaţi sau nedotaţi pentru un învăţământ liceal- pe filiera liceală, ca singură alternativă la absolvirea gimnaziului, în loc ca multora din ei să le ofere şansa de a deveni buni meseriaşi, atât de necesari în societatea românască”, sunt motivele expuse de Nicolae Robu. „Personal, am totală compasiune pentru copiii care au obţinut rezultate necorespunzătoare şi pentru părinţii lor care, în mod firesc, sunt, acum necăjiţi. Dar, trebuie să recunoaştem: aveam nevoie de un moment al adevărului şi faptul că el s-a produs este un lucru bun. Acestor copii trebuie să li se ofere o a doua şansă de a-şi lua bacalaureatul în august, iar apoi de a accede, acei dintre ei care pot şi vor, în învăţământul superior, în septembrie”, spune Robu.
