Interviu
– Cum s-a născut ideea acestui proiect?
– Ideea este că vrem să contrazicem opinia generală cum că între formaţii sau muzicanţi ar exista concurenţă, ură şi războaie. Suntem prieteni, vorbim aceeaşi limbă, limba muzicală este aceeaşi limbă care ne leagă. Acest festival nu merge pe stiluri anume. Este un festival de blues rock… rock înseamnă stâncă, adică muzică mai puternică, dar blues-ul este o chestie generală, toată lumea poate să-l cânte, indiferent că-i în America, în Anglia, în Germania, că-i în Africa de Sud. Şi asta ne uneşte. Adică să nu mă pună nimeni să cânt ce ştiu eu… Această unire este intenţia noastră. Să adunăm oameni de spirit, oameni de cultură şi să facem un fel de zid ca să nu fim despărţiţi. Pentru că pericolul există. De pildă, anul trecut, am cântat cu Dan Aldea. Toată lumea s-a gândit, zeci de ani, că, între mine şi el ar exista nu ştiu ce concurenţă. Da’ de unde, ne-am simţit aşa de bine împreună! Sau cu A.G.Weinberger. Şi, iată, vede lumea şi înţelege. Pentru că demonstrăm această căldură, această unitate între noi. Amici am luat şi din Bulgaria, şi din Germania, prieteni. Şi asta radiază, asta se transmite.
– Dar, totuşi, acel „ceva” comun este, de pildă, cu Stepan Project.
– Sigur că am selectat şi oameni de calitate, adică de un anumit nivel, asta e clar. În bună parte, cei din şcoala anilor ’60,’70, recunosc. Pentru că noi am cântat blues-uri şi Rolling Stones, până când am ajuns să descoperim acest tunel al nostru bazat pe tradiţiile populare, pe arhaic, am descoperit înregistrări şi ritualuri precreştine.
– Din fiecare compoziţie a dumneavoastră reiese ceva laic, de la cele şapte taine sau sacramente bisericeşti, de la „Fata Verde”, „Nunta”… de unde această întoarcere continuă la străbuni şi tradiţie, deşi timişorean, de urbe?
– Ce vreau să transmit: Să nu ne fie ruşine să fim români… Nu accept răul. Pentru bine sar în foc. Răul îl pedepsesc. Răul făcut intenţionat e cel mai urât chip posibil. De exemplu, ăla care te aşteaptă după colţ să îţi fure portmoneul. Ăla trebuie strivit. Răul trebuie stârpit din faşă.
– De ce „wolfblues” ?
– E o chestie întâmplătoare.Wolfberg este o zonă şvăbească acolo unde suntem. Eu am făcut şcoala germană din prima clasă, maică-mea m-a dat la şcoală germană. Vacanţele mi le-am petrecut cu şcoala, la Văliug, la Crivaia, la… ce ştiu eu. Şi se vorbea germana. Eu eram cel mai bun din şcoală, îţi dai seama!… Lupul este un animal independent, el îşi face dreptate singur şi, dacă e nevoie, sunt şi mai mulţi. Îmi place ideea de gaşcă. Nu te pune cu o haită de lupi! Şi zona este numită şi cunoscută aşa, şi ideea în sine e frumoasă. Aşa că lupul ăla care urlă la lună are multe de spus.
– Ce aşteptări aveţi faţă de ce a fost până acum?
– Anul trecut ne-a depăşit aşteptările, anul ăsta sperăm să nu ieşim în minus. Sperăm să acoperim toate eforturile, munca. Mai ales că nu am garanţia. Eu am invitaţi foarte serioşi, de exemplu, Blues Company, din Germania, în afară de o sumă clară, îs câteva mii de euro (transport, mâncare, cazare, tehnică). Or eu pun instalaţia mea, o instalaţie uriaşă care o pun pe gratis la îndemâna festivalului. Şi la alte chestii care se mai întâmplă la Gărâna. Deci facem bine cât se poate. Cum am spus, pentru bine sar şi în foc…
– Ce au în comun toţi artiştii care vor cânta?
– Pe lângă debutanţii care vin acolo să arate ce pot, toţi artiştii din festival sunt oameni care nu mai au nevoie de promovare în genul lor de muzică. E un spectacol făcut de artişti pentru artişti şi era nevoia de un gen muzical care să fie un punct de plecare pentru toţi. Care permite şi Jam Session. Iar blues oricine poate cânta. În jam session există această unitate, sistemzl este foarte clar, foarte simplu. Are posibilităţi de exprimare extraordinare. Fiecare îşi aduce programul şi cântăm împreună… O săptămână după noi va fi o seară de gospels, care tot un fel de folclor este. Şi noi, imaginează-ţi că, în anii ‘70, când Ceauşescu a cerut ca toată muzica românească să se bazeze pe folclor, eram aşa de derutaţi. De gospels eram mai aproape. Eram până în gât băgaţi în muzica vestică. Şi am făcut concert aici, la Sala Olimpia, cântând gospelsuri, pe mai multe voci, aranjamente minunate. Şi s-ar putea să mă implic şi eu, o săptămână, la gospels, să cânt ceva cu ei.”
După „Wolf-Blues”, cu liderul legendarei trupe Phoenix şi ai lui „lupi singuratici”, pe 29 – 30 iulie a.c., în weekend-ul următor, pe 6 august 2017, va fi gospels pentru toată lumea, primul eveniment de genul acesta organizat de un new-yorkez, aici.
Festivalul de blues-rock va fi susţinut de interpreţi unu şi unu, de-ai noştri care au făcut istorie în rock, vin artişti şi din formaţii rock: „Celelate Cuvinte”, „Holograf”, dar şi de dincolo, de peste ocean, eveniment organizat de un „american îndrăgostit de Gărâna”. La Poiana Lupului (Gărâna).
