Aşa le place să se numească. Sunt cincizeci de mii în întreaga lume, sunt norocoşi, puternici şi au nevoie să simtă că aparțin unui loc numit țară. Se bucură de un model istoric creat acum 160 de ani, ceea ce la standardele româneşti de tradiție şi continuitate înseamnă foarte mult. Sunt tineri, inteligenți, poartă în ei energia proprie, combinată cu cea a generațiilor româneşti izolate timp de patru decenii ale secolului XX, fac cariere strălucite la Harvard, Princeton, Cambridge, Oxford sau MIT, iar după absolvire se duc în toate colțurile lumii, de la Seoul şi Tokio la Vancouver şi Seattle, de la New York la Paris, de la Sydney la Bruxelles. Sunt studenții români de astăzi care studiază în străinătate şi care, precum paşoptiştii, oscilează între afecțiunea față de identitar şi nevoia culturală de igienă occidentală. Ei înțeleg nevoia României de ei, dar trăiesc, zi de zi, evidența faptului că desăvârşirea carierei lor nu poate avea loc la Dorohoi. Sunt curtați de politicienii momentului, pentru că miros a putere. O putere pe care ei înşişi încearcă să o înțeleagă şi să o transforme în bucăți de Românie consolidată. Ei cred, ca orice tânăr al lumii, din orice perioadă istorică, în şansa lor şi a țării lor. Sunt, cu toții, fără să vrea sau să o facă în mod special, una dintre cele mai eficiente pledoarii pentru România în lume. Fiindcă ei sunt purtători de profesionalism, competență, excelență şi tradiție românească în lume. În mod natural, fără să facă vreun efort, ei repară, într-o anume măsură, ceea ce instituțiile publice fac strâmb, din incompetență, lipsă de tradiție, ignoranță, aversiune față de continuitate, egoism şi iresponsabilitate. Principesa Moştenitoare Margareta şi cu mine am fost invitați de Liga Studenților Români din Străinătate să luăm parte, la hotelul Marriott din Bucureşti, la prima gală a Ligii, miercuri 6 ianuarie 2010. Am avut bucuria să vedem cum instituții fundamentale româneşti, precum Academia Română sau Senatul României, au dorit să-şi manifeste susținerea față de noii paşoptişti. Totodată, Principesa şi cu mine am remarcat prezența în sală a unor eminente personalități din viața civică şi ştiințifică, doritori să îşi arate încrederea în tinerii intelectuali români şi cosmopoliți. Am încheiat, în numele Regelui şi al Casei Regale, alocuțiunile galei, remarcând momentele fericite şi nefericite ale celor 160 de ani care despart pe vechii paşoptişti de cei noi. Un secol şi jumătate în care românii au creat o Constituție fundamentală în 1866, au adus Independența în 1877, Suveranitatea în 1881 şi Unirea în 1918. Un secol şi jumătate în care au fost posibile vreo patru dictaturi consecutive, precum şi o jenantă bâjbâire instituțională, întinsă pe (deocamdată) două decenii. O lungă perioadă la finele căreia am experimentat şi binefacerile întoarcerii la democrație, consolidarea libertăților, intrarea în NATO şi UE şi alinierea la familia demnă a națiunilor prospere şi demne. Valorile importante pe care tinerii intelectuali români le au la dispoziție pentru a modela România lor sunt mereu aceleaşi: altruismul, iubirea, simțul datoriei, puterea exemplului personal, loialitatea față de ai lor şi binefăcătorul rol al modelului. Adică exact virtuțile pe care se bazează cârmuirea Casei Regale, de 143 de ani încoace, slujind Statul şi națiunea, veghind la onorabilitatea şi soliditatea instituțiilor publice.
Pesemne de aceea studenții eminenți de astăzi sunt ataşați de virtuțile regalității.
Trei dintre cei mai buni au primit aseară, la Gala Ligii Studenților Români din Străinătate, premiile anuale. Matematiciana Corina Tarniță, de la Harvard, a primit distincția “Studentul Anului în America de Nord”, medicul Andrei Ilie, de la Oxford, a primit distincția “Studentul Anului în Europa”, iar fizicianul Theodor Braşoveanu, de la Princeton, a primit “Marele Premiu – Studentul Anului în străinătate”. În discursul de acceptare a premiului, fiecare dintre ei a vorbit cu însuflețire, distincție şi farmec. Dl Braşoveanu, într-un anume fel eroul serii, a încheiat alocuțiunea cu un citat din Majestatea Sa Regele: “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toți au fost călăuziți de simțul datoriei, de curaj si de altruism. Vom pierde respectul şi încrederea lumii față de România dacă vom continua să ne abatem de la aceste idealuri”. Intervenția sa a fost îndelung aplaudată. Sala de la Marriott a fost neîncăpătoare. Nu numai numărul mare de participanți a fost remarcabil. Demne de menționat au fost elevația cu care cei prezenți s-au manifestat, politețea, măsura, competența şi responsabilitatea cu care s-a vorbit, respectul şi nevoia de elită ce s-au făcut simțite în fiecare din clipele petrecute împreună. Principesa Moştenitoare şi cu mine îi aşteptăm la Palatul Elisabeta, pentru a discuta împreună felul în care am putea contribui la efortul ca noii paşoptişti să rămână în istorie.
Principele Radu al României
