Biserica romano-catolică din Ofseniţa (comuna Banloc) a fost construită în anul 1878, din donaţiile baronului Karátsonyi Jenő. Astăzi au mai rămas doar zidurile din lăcaşul de cult. Satul a fost colonizat de şvabi, în perioada 1800-1804 (iniţial fiind locuit de sârbi), însă urmaşii acestora au început să plece după al doilea război mondial. Satul a continuat să fie majoritar german până la începutul anilor ’90, când a urmat ultimul mare val de plecări, în timpul căruia aproape toţi şvabii au plecat în Germania.
Din cauza emigrării enoriaşilor, biserica a rămas fără comunitatea care o întreţinea.
Biserica Romano-catolică a funcţionat până în data de 12 iunie 1991, când marele cutremur, cu epicentrul la Banloc, a transformat-o în ruină. Clopotele au mai fost auzite cu diferite ocazii până în anul 2007, când turnul bisericii a căzut în timpul unei furtuni puternice.
În lipsa banilor, Episcopia Romano-Catolică Timişoara a abandonat biserica.
La începutul anulor 2000, biserica din Osfeniţa devenise loc de petreceri al tinerilor teribilişti, care au profanat şi mormintele aflate sub altarul bisericii.
Biserica a fost preluată de Asociaţia Semper Agape, care s-a înhămat la un vis de a genera un spaţiu pentru întâlniri, un spaţiu pentru evenimente artistice, culturale, cu muzică, cu poezie.
Primul ajutor a venit de la Ambulanţa pentru Monumente – susţinută de Alteţa Sa Regală, Prinţul Charles de Wales, care a intervenit pentru punerea în siguranţă a ruinelor bisericii de la Ofseniţa. Intenţia era de a stopa practic continuarea degradărilor. Astfel, în septembrie 2020 au început lucrările de întărire a zidurilor, s-a mai realizat un acoperiş deasupra altarului, dar nava bisericii a rămas descoperită. În ultima etapă a intervenţiei s-a ridicat pe turnul bisericii un acoperiş. Acesta a fost construit la sol din lemn, acoperit cu tablă care urmează să stopeze degradarea, cel puţin un timp, până la o eventuală restaurare mai amplă.
“De la început ne-am propus trei etape. Prima a fost realizarea unui coronament pe zidurile longitudinale. E o structură din lemn, acoperită cu tablă care se află deasupra zidurilor, încât să oprit pătrunderea apei în cărămidă. O altă etapă a fost închiderea acoperişului care există parţial deasupra altarului. Iar ultima etapă a fost coiful pentru turnului biserici. Este o intervenţie temporară astfel încât să mai prelungească viaţa monumentului pentru încă câţiva ani”, a spus Betina Varga de la Ambulanţa pentru Monumente.
Conservarea în formă de ruină s-a dovedit soluţie. Episcopia Romano-Catolică Timişoara a cedat biserica Asociaţiei Semper Agape, care s-a înhămat la un proiect de a genera un spaţiu interior pentru întâlniri, un spaţiu pentru evenimente artistice, culturale, cu muzică, cu poezie.
“Asociaţia Semper Agape este alcătuită din enoriaşii de la Mănăstirea Partoş, care se află în apropiere. Ei derulează de câţiva ani un festival. Organizează diferit concerte corale, instrumentale, poezie şi expoziţii. Dorinţa lor a fost să extindă acest festival şi la Ofesiniţa. Pentru asta a fost nevoie să punem biserica în siguranţă, nu se putea organiza acolo nimic pentru că exista riscul să se prăbuşească zidul, să cadă cărămizi. Prin intervenţia noastră, am eliminat riscurile. Acum e pusă în siguranţă şi se poate exploata. Cu toate că am păstrat biserica în stare de ruină, era aer o atmosfera aparte. În interior au crescut şi câţiva copaci de-a lungul anilor, este un peisaj foarte interesant”, a mai spus Betina Varga.
Sursa foto: Asociaţia Eufonia
