Acasă Cultura O carte pe zi: Un nou Ev Mediu, sau cum omul își...

O carte pe zi: Un nou Ev Mediu, sau cum omul își poate uita reperele și credința în fața tehnicii modernii

DISTRIBUIȚI

O carte pe zi: Un nou Ev Mediu, de filosoful Nikolai Berdiaev, un volum impresionant care trage un semnal de alarmă de faptul că, în declinului timpului, omul își uită reperele și credința, iar singurul crez  pe care îl mai păstrează omul civilizației moderne e acea alipire de tehnică, de puterea și progresul său infinit.

„Un nou Ev Mediu e opera în care chestiunile cele mai grave și mai actuale, care agită gândirea omenească azi, se găsesc puse cu independența de spirit a unui gânditor genial și, în același timp, cu o putere de previziune care surprinde și minunează cu atât mai mult cu cât unele din prevederile cuprinse în această scriere par a se realiza deja”, scrie Maria Vartic.

„Omul și mașina pune o problemă foarte interesantă, a raportului dintre cultură (în sensul german, nu francez al cuvântului) și între tehnică, devenită azi un fel de idol pentru care omul modern sacrifică orice”, spune și Iosif E. Naghiu.

În fața declinului timpului omul își uită reperele și credința, atrage atenția Berdiaev: „În acest secol de incredulitate, în care se neglijează nu numai vechea credință religioasă, ci și credințele umaniste ale veacului al XIX-lea, singura credință pe care o mai păstrează omul civilizației moderne e acea alipire de tehnică, puterea și progresul său infinit. Și tot ceea ce se întâmplă în lume conspiră să alimenteze această nouă credință. Tehnica reprezintă ultimul amor al omului, care e gata, sub influența acestui amor, să-și modifice propria sa imagine. Or tehnica îndeplinește sub ochii săi minuni autentice. Problema tehnicii e una dintre cele mai importante pentru conștiința creștinului, care încă nu i-a descoperit valoarea și significația. Creștinii adoptă față de tehnică două atitudini, dar și una, și cealaltă ne apar ca superficiale și incomplete. Majoritatea dintre ei consideră tehnica indiferentă și neutră față de religie, ca „afacere” a inginerilor. Ea mărește confortul, aduce perfecționări în viață, de care fără îndoială beneficiază și creștinii, dar domeniul ei e un domeniu particular, care n-are nimic a face cu conștiința și spiritul lor și care nu le pune nici o  problemă spirituală. Din contră, disprețuiesc tehnica, socotind-o drept un rău apocaliptic, îngroziți de puterea crescândă fără încetare, pe care o exercită asupra vieții umane, văd în ea triumful Antichristului, Fiara urcată din abis. (…) Ce înseamnă epoca tehnică și sosirea noului cosmos în destinul omului? Anunță el materializarea și moartea spiritualității sau îi putem atribui o altă importanță? Ruptura dintre spirit și vechea viață organică, mecanizarea vieții, apare ca fiind o povestire a sfârșitului spiritualității în lume”, atenționează Berdiaev.

Comentarii

comentarii