Așa arată una dintre cele mai apreciate case din Timișoara, aparținând comunității maghiare din Timișoara, cu o arhitectură suplă, ce îmbină elemente tradiționale cu cele moderne. Se află pe strada Iuliu Grozescu, lângă podul din cartierul ”Prințul Turcesc” (Dorobanți, pentru cei care știu doar datele recente ale Timișoarei noastre unice) și este realizată din fonduri europene. Clădirea este superbă, dar vis–a-vis, într-un decor macabru, pe un scuar din apropiere, depozitul de gunoi are caracter permanent. Resturi, miros îngrozitor, peisaj ”pictat” de trecători cu multe peturi, cutii de țigări, resturi alimentare, cutii de bere, numai bine pentru șobolanii de pe Bega…
Mai are rost, oare, retorica Timișoarei – oraș european? A Timișoarei – orașul florilor? A Timișoarei – orașul multiculturalității?
Primăria uită de curățenie, Poliția Locală se plimbă cu agende în mâinile celor ce se prefac a lua notițe, suntem caraghioși.
Domnule Robu, mă doare sufletul, iar dumneavoastră chiar știți DE CE!
