Pentru început voi prezenta un clasament care reflectă competivitatea la export a județelor României, competivitate estimată în funcție de indicatorul exporturi per locuitor. Clasamentul care urmează reflectă faptul că exporturile per locuitor înregistrate anul trecut în Argeș, Timiș, Arad, Sibiu, București, Ilfov, Brașov și Bihor au fost cu mult mai mari comparativ cu nivelul mediu al acestui indicator înregistrat în Uniunea Europenă şi în România. Spre deosebire, Clujul, un judeţ creditat de foarte mulţi ca un judeţ cu un înalt grad de dezvoltare economică, a înregistrat anul trecut exporturi per locuitor cu mult mai mici decât media la nivel național a acestui indicator.
În acelaşi context, datele prezentate în continuare reflectă ponderea extrem de redusă a exporturilor în economia judeţelor Botoşani, Vrancea, Mehedinţi, Suceava, Teleorman, Giurgiu, Vaslui şi Gorj.
|
2012 |
|||
|
Populație |
EB (miliarde euro) |
EPL (euro) |
|
|
UE 27 |
502 422 614 |
1708,400 |
3 400 |
|
România |
20 121 641 |
45,043 |
2 239 |
|
Argeș |
612 431 |
4,568 |
7 459 |
|
Timiș |
683 540 |
4,134 |
6 048 |
|
Arad |
430 629 |
2,130 |
4 946 |
|
Sibiu |
397 322 |
1,825 |
4 593 |
|
București |
1 883 425 |
7,798 |
4 140 |
|
Ilfov |
388 738 |
1,391 |
3 578 |
|
Brașov |
549 217 |
1,962 |
3 572 |
|
Bihor |
575 392 |
2,011 |
3 495 |
|
: |
: |
: |
: |
|
Cluj |
691 106 |
0,890 |
1 288 |
|
: |
: |
: |
: |
|
Botoșani |
412 626 |
0,252 |
611 |
|
Vrancea |
340 310 |
1,186 |
547 |
|
Mehedinți |
265 390 |
0,145 |
546 |
|
Suceava |
634 810 |
0,334 |
526 |
|
Teleorman |
380 123 |
0,164 |
431 |
|
Giurgiu |
281 422 |
0,120 |
426 |
|
Vaslui |
395 499 |
0,155 |
392 |
|
Gorj |
341 594 |
0,052 |
152 |
Notații: EB – exporturi de bunuri; EPL – exporturi per locuitor. Surse de date: 1. Institutul Național de Satistică, Buletinul statistic lunar al județelor, 2/2013; 2. Institutul Național de Statistică, Recensământul Populației și al Locuințelor 2011, Date definitive.
La prima vedere, datele precedente par să reflecte o bună competivitate la export nu numai în cazurile menționate dar și la nivel național, in condițiile în care exporturile per locuitor ale României au reprezentat anul trecut aproape două treimi din media UE 27 a acestui indicator. Pe de altă parte, însă, nu trebuie uitat că nivelul exporturilor, în diverse modalități de calcul, este un parametru de tip extensiv care reflectă doar eficacitatea proceselor economice. Din acest motiv, dinamica exporturilor poate genera efecte contradictorii în ceea ce privește creșterea economică. Astfel, dacă valoarea adăugată aferentă producției exportate (salarii, profituri și amortizarea capitalului) este mai mare decât valoarea adăugată aferentă producției interne, atunci creșterea ponderii exporturilor în totalul producției va determina creșterea produsului intern brut, iar diminuarea ponderii exporturilor în totalul producției va determina o reducere a produsului intern brut. Însă, atunci când exporturile înglobează o valoare adăugată mai mică decăt producția internă, creșterea ponderii exporturilor la nivel macroeconomic determină o comprimare a produsului intern brut, iar diminuarea ponderii exporturilor la nivel macroeconomic determină creșterea produsului intern brut. Cu alte cuvinte, doar creșterea sistematică a valorii adăugate înglobate în producția internă și în cea exportată generează dezvoltare economică, respectiv creștere economică sustenabilă și prosperitate pe termen lung. Spre deosebire, diminuarea sistematică a valorii adăugate înglobate în producția internă și în cea exportată determină, mai devreme sau mai târziu, subdezvoltare economică și sărăcie.
Datele prezentate în continuare reflectă faptul că România stă bine, cum se spune, în privința ponderii producției exportate în totalul producției, dar, din păcate , producția internă și exporturile de bunuri din România înglobează o valoare adăugată neverosimil de mică. Drept consecință, România ocupa la sfârștul anului trecut penultimul loc într-un clasament al statelor din Uniunea Europeană alcătuit în funcție de valoarea produsului intern brut per locuitor estimată în prețuri echivalente.
|
PIB* per capita (2012) |
|
|
UE 27 |
100 |
|
Luxemburg |
271 |
|
Austria |
131 |
|
Irlanda |
129 |
|
Olanda |
128 |
|
Suedia |
128 |
|
Danemarca |
125 |
|
Germania |
121 |
|
: |
: |
|
Lituania |
70 |
|
Estonia |
68 |
|
Polonia |
66 |
|
Ungaria |
66 |
|
Letonia |
62 |
|
România |
49 |
|
Bulgaria |
47 |
PIB* – produs intern brut estimat în prețuri echivalente sau prețuri standard. Sursa datelor: Eurostat, Newsrelease, 98/2013 – 19 June 2013.
Mai mult, datorită diminuării sistematice în ultimile două decenii a ponderii valorii adăugate în valoarea totală a producției interne și a celei exportate, consumul individual de bunuri și servicii a înregistrat în România o creștere cu mult mai lentă comparativ cu cea din Bulgaria, Estonia, Ungaria și Letonia, astfel că la sfârșitul anului trecut România a ocupat ultimul loc într-un clasament al bogăției și al sarăciei statelor din Uniunea Europeană.
|
CI* per capita (2012) |
|
|
UE 27 |
100 |
|
Luxemburg |
141 |
|
Germania |
121 |
|
Regatul Unit |
120 |
|
Austria |
119 |
|
Suedia |
118 |
|
: |
: |
|
Letonia |
61 |
|
Ungaria |
61 |
|
Estonia |
59 |
|
Bulgaria |
49 |
|
România |
48 |
CI* – consum individual de bunuri și servicii estimat în prtețuri echivalente sau prețuri standard. Sursa datelor: Eurostat, Newsrelease, 98/2013 – 19 June 2013.
Dar de ce a ajuns România cea mai săracă țară din Uniunnea Europeană ? Care au fost factorii determinanți ai acestei contraperformanțe fără precedent ?
În opinia mea, există trei cauze esențiale ale actualului declin economic și social din România. În primul rând, creșterea economică din perioada 2000 – 2008, o creștere spectaculoasă în ceea ce privește nivelul ridicat al ratelor anuale de creștere, a fost determinată în cea mai mare măsură de factori extensivi (creșterea numărului de locuri de muncă) și nu intensivi (creșterea productivității muncii și a capitalului). Ori, procesele de creștere economică bazate pe multiplicarea extensivă a muncii și a capitalului devin inevitabil nesustenabile la un moment dat. Cu alte cuvinte, creșterea economică devine nesustenabilă atunci când creșterea produsului intern brut devansează creșterea productivității factorilor de producție (munca și capitalul). În opinia mea, datele prezentate în continuare reflectă foarte clar caracterul nesustenabil al creșterii economiei românești din perioada menționată.
|
PR (euro per kg) |
|||
|
2000 |
2008 |
2011 |
|
|
UE 27 |
1,37 |
1,46 |
1,60 |
|
Luxemburg |
2,47 |
3,21 |
3,21 |
|
Germania |
1,50 |
1,85 |
1,82 |
|
Regatul Unit |
2,16 |
2,80 |
3,22 |
|
Austria |
1,21 |
1,33 |
1,43 |
|
Suedia |
1,45 |
1,51 |
1,62 |
|
: |
: |
: |
: |
|
Letonia |
0,25 |
0,37 |
0,32 |
|
Ungaria |
0,59 |
0,68 |
0,90 |
|
Estonia |
0,42 |
0,38 |
0,42 |
|
Bulgaria |
0,17 |
0,18 |
0,20 |
|
România |
0,35 |
0,18 |
0,21 |
PR – productivitatea resurselor estimată ca un raport între produsul intern brut în prețuri curente și cantitatea de materii prime utilizată în mod direct în economia reală. Sursa datelor: Eurostat, Sustainable devlopment indicators, Resource productivity.
Într-adevăr, coroborând datele din tabelul precedent cu cele din matricile anterioare se poate observa că relația dintre valoarea productivității agregate a muncii și a capitalului (valuare cuantificată de experții Eurostat prin intermediul indicatorului productivitatea resurselor), valoarea produsului intern brut și valoarea consumului individual nu poate fi în termeni reali decât o relație de tip cauză – efect. Pentru că, nu-i așa ?, valori mari ale produsului intern brut și ale consumului individual nu sunt posibile nici măcar pe termen scurt fără o productivitate mare a factorilor de producție.
Cu alte cuvinte, nivelul ridicat al produsului intern brut și al consumului individual din Luxemburg, Germania, Regatul Unit, Austria și Suedia reprezintă consecințe directe ale unui nivel extrem de ridicat al productivității factorilor de producție. Deasemenea, aceeași relație directă dintre productivitatea factorilor de producție, produsul intern brut și consumul individual se poate observa și în cazul Letoniei, Ungariei, Estoniei, Bulgariei și României. În sfârșit, o analiză dinamică și nu statică a corelației dintre variabilele empirice prezentate anterior implică următoarea concluzie extrem de importantă: dacă creșterea produsului intern brut devansează creșterea productivității factorilor de producție, atunci creșterea economică și creșterea consumului devin inevitabil nesustenabile la un moment dat.
Să analizăm cazul UE 27 și al României din această perspectivă. Din datele prezentate anterior, rezultă că în cazul UE 27 productivitatea factorilor de producție a crescut în perioada 2000 – 2008 cu 6,6%. În aceeași perioadă, conform datelor furnizate de Eurostat valoarea produsului intern brut în prețuri curente a crescut la nivelul UE 27 cu 35,2%. Acest decalaj de 28,6% dintre creșterea produsului intern brut și creșterea productivității factorilor de producție reprezintă, deci, cauza esențială a crizei economice cu care s-au confruntat statele din Uniunea Europeană în ultimii ani. În ceea ce privește România, din datele prezentate anterior rezultă că în perioada menționată productivitatea factorilor de producție a scăzut cu 40%, acest colaps al productivității resurselor reprezentând un caz singular în UE 27. Pe de altă parte, în aceeași perioadă produsul intern brut a crescut în România cu 343,8%, ceea ce reprezintă, deasemenea, un caz singular în UE 27 potrivit statisticilor publicate de Eurostat. Evident, acest hiatus de 383,8% dintre creșterea produsului intern brut și cea a productivității factorilor de producție reprezintă cauza fundamentală a declinului economic și social care au afectat atât de grav România în ultimii cinci ani.
În al doilea rând, România a devenit cea mai săracă țară din Uniunea Europeană din cauza managementului defectuos al instituțiilor de învățământ și de formare profesională de la toate nivelurile. În opinia mea, datele din următorul tabel reprezintă cea mai clară dovadă a colapsului calitativ al învățământului românesc pe parcursul ultimului deceniu.
|
2006 |
2007 |
2008 |
2009 |
2010 |
2011 |
2012 |
2013 |
|
|
Salariați (mii) |
4 667 |
4 885 |
5 046 |
4 774 |
4 376 |
4 349 |
4 430 |
4 485 |
|
Elevi de liceu (mii) |
767 |
781 |
792 |
785 |
838 |
867 |
889 |
832 |
|
Elevi în școli profesionale (mii) |
284 |
250 |
220 |
189 |
115 |
54 |
12 |
20 |
|
Studenți (mii) |
716 |
786 |
907 |
891 |
775 |
673 |
540 |
464 |
|
Elevi per profesor |
14 |
14 |
14 |
14 |
14 |
14 |
14 |
15 |
|
Studenți per profesor |
23 |
26 |
28 |
28 |
25 |
23 |
19 |
17 |
Surse de date: 1. Institutul Național de Statistică, România în cifre 2008; 2. Institutul Național de Statistică, România în cifre 2011; 3. Institutul Național de Statistică, Rommânia în cifre 2012; 4. Institutul Național de Statistică, România în cifre 2013; 5. Comisia Națională de Prognoză, Prognoza de primăvară 2013.
Astfel, masificarea învățământului universitar și liceal românesc prin oficializarea unor pseudo – universități și prin transformarea școlilor profesionale în licee a determinat o depreciere a fără precedent a calității procesului de învățământ și o completă inadecvare a învățământului la cerințele pieței forței de muncă. Fără a intra în detalii voi argumenta afirmația precedentă prin câteva exemple semnificative.
Mai întâi, voi sublinia că masificarea învățământului liceal și universitar românesc din ultimii ani nu a generat nici măcar o creștere moderată a cheltuielilor publice și private în domeniul învățământului. Dimpotrivă, ponderea cheltuielilor publice pentru educație în produsul intern brut a rămas la același nivel de 4%, deși numărul de elevi de liceu și de studenți din sistemul public de învățământ a crescut considerabil în ultimul deceniu.
Apoi, voi semnala următorul fapt extrem de cunoscut dar nesancționat de către oficialitățile din România . În acest moment nivelul mediu al taxelor plătite de studenții a căror studii nu sunt finanțate de către stat este de circa 400 de euro pe an. Dacă ținem cont că formarea profesională a unui student implică cel puțin 600 de ore didactice pe an, rezultă că tariful orar în cazul studenților care își autofinanțează studiile este de 67 de eurocenți. Dar ce fel de învățământ universitar este acela în care o oră de curs sau de seminar costă mai puțin decât o cafea? Evident, un învățământ de proastă calitate, un învățământ în care profesorii se prefac că predau și examinează, iar studenții se prefac că învață.
În al treilea rând, deprecierea dramatică a nivelului de trai din ultimii ani este un efect al polarizării accentuate a societății românești în bogați și săraci, atât la nivel regional, cât și la nivel social. Fără îndoială, polarizarea bogăției și a sărăciei la nivel regional și social este o consecință a managementului de tip fanariot practicat de foarte mult timp de autoritățile centrale și locale din România. Cei familiarizați cât de cât cu realitățile României de ieri și de azi știu că pe parcursul ultimilor două decenii autoritățile centrale și baronii locali au reușit fără mari eforturi să își atribuie privilegii și resurse nejustificate prin merite, competență sau efort. Drept urmare, societatea românească relativ omogenă în ceea ce privește statusurile sociale și distribuția bogăției de la sfârșitul mileniului trecut s-a fragmentat foarte repde. Foștii lideri politici și cei din elita tehnocratică specifică regimului Ceaușescu au fost rapid substituiți la nivel central și local prin nouveaux riches, foștii oameni ai muncii au devenit, la fel de rapid șomeri, pensionari sau emigranți, iar distribuția bogăției la nivel regional și social a devenit extrem de neuniformă, ca să spun așa.
Datele din următorul tabel reflectă acest fenomen de polarizare în România a bogăției și a puterii economice la nivel regional și social. În acest context, populația unei clădiri P+1 locuită la subsol de foarte mulți oameni deosebit de săraci, de puțini oameni cu un nivel mediu de trai la parter și de la fel de puțini oameni bogați la etaj ar reprezenta un eșantion reprezentativ pentru populația acuală a României. Astfel, potrivit datelor prezentate în continuare rezultă că 9,4% din populația României (locuitorii Bucureștiului) beneficiază de un nivel de trai similar cu cel al francezilor, 8% din locuitorii României (locutorii din Timiș, Ilfov și Brașov) beneficiază de un nivel de trai similar cu cel al polonezilor, în timp ce 82,6% din locuitorii României (locuitorii din celelalte 38 de județe) reptrezintă polul sărăciei la nivelul Uniunii Europene. Ori, ce poate fi mai periculos decât această distribuție de tip Pareto a bogăției și a sărăciei ?
|
PIB* per capita (2012) |
|
|
UE 27 |
100,0 |
|
Romania |
49,0 |
|
București |
119,8 |
|
Timiș |
70,8 |
|
Ilfov |
65,8 |
|
Brașov |
62,6 |
|
Sibiu |
54,6 |
|
Gorj |
54,3 |
|
Argeș |
50,8 |
|
Arad |
50,7 |
|
Cluj |
48,0 |
|
Bihor |
44,0 |
|
: |
: |
|
Giurgiu |
34,6 |
|
Vrancea |
31,8 |
|
Suceava |
30,0 |
|
Mehedinți |
29,2 |
|
Teleorman |
27,4 |
|
Botoșani |
24,9 |
|
Vaslui |
22,3 |
Surse de date: 1. Eurostat, Newsrelease, 98/2013 – 19 June 2013; 2. Comisia Națională de Prognoză, Prognoza de primăvară 2013.
La fel ca și în alte situații, am scris aceste rânduri cu speranța că decidenții politici și opinia publică vor conștientiza cât de mare este în acest moment riscul tergiversării la nesfârșit a rezolvării problemelor menționate pe parcursul lucrării. Dacă decidenții politici și opinia publică vor înțelege cât de periculoasă poate fi lipsa de determinare și inacțiunea în raport cu rezolvarea acestor probleme, atunci România poate evada în ultimul moment posibil din cercul vicios al subdezvoltării și al sărăciei. In caz contrar, mă tem că România va fi pulverizată de propria nepăsare și neputință.
