La sfârșitul Primul Război Mondial Banatul a devenit spațiul în care, pentru prima dată în istoria lumii, a avut loc o misiune de menținere a păcii (1918-1919). Trupele franceze, chiar în inima Banatului au născut un model de intervenție postconflictuală. Nu e vorba despre învingători sau perdanți, ci pur și simplu despre o situație creată de război între două state aliate-învingătoare, România și Serbia. Banatul, această țară dintre ape, promisă României de către aliați pentru a intra în Marele Război de partea Antantei.
România a fost singura țară a Europei care și-a făcut foarte bine temele pentru Marele Examen și a fost singura țară aflată în acest război care a avut numai de câștigat: cu un sistem bancar foarte bine pus la punct, o regiune puternic industrializată, cu mii de kilometri de linie ferată, străbătut și de celebrul Orient Expres, cu un canal perfect navigabil ce asigura o ieșire ușoară spre Europa fără “chinurile” Cazanelor Dunării, cu o Industrie Metalurgică înfloritoare, cu unul dintre cele mai mănoase pământuri ale Europei, cu locuitori harnici și educați în majoritate români – vorbitori de mai multe limbi de circulație zonală, cu sate sistematizate, cu orașe moderne, elegante și cu cireașa tortului promis… Timișoara. Iar Franța a fost cea care a împărțit Banatul în trei, în numele unei păci zonale, ce a adus atât de multă suferință în rândul locuitorilor. Neamul bănățenilor s-a răspândit în trei zări.
Sursa: Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei
