Moto: În definitiv, are să fie aşa cum este şi a fost mereu. Lucrurile mari sunt rezervate oamenilor mari, abisurile rămân celor profunzi, dezmierdările şi fiorii sunt pentru cei rafinaţi; pe scurt, lucrurile rare sunt pentru oamenii rari. (Friedrich Nietzsche)
Zilele de sâmbătă şi duminică, săptămâna ce tocmai a trecut, cele care aduc cu sine spiritul marilor sărbători creştine – Floriile şi Paştile – au reprezentat, în acelaşi timp, momente de sărbătoare artistică. La Muzeul „POPA’S”, situat în Bastionul „Theresianum”, din Timişoara, am asistat la o excepţională pledoarie pentru normalitate şi echilibru, pentru bună înţelegere şi calm într-o lume marcată de mult prea multe frustrări şi ambiguităţi, conflicte interpersonale şi interstatale, când aproape nimeni nu mai ascultă de nimeni, când nervii cedează şi pare că societatea umană, în ansamblul ei, e cuprinsă de angoasă şi furie, la limita de sus a răbdării şi a nevoii de defulare distructivă.
Expoziţia de caricatură, intitulată „Satira Grafică Contemporană”, a fost mai mult decât un îndemn la redobândirea normalităţii, vizând conduita omului dedat tot mai mult la a deveni demolator de valori: – Ajunge cu atâta nechibzuinţă şi necumpătare! Opriţi-vă din decădere morală! Ceea ce se întâmplă în societatea noastră, frizând nebunia, este un soi de autodafe!, cum inspirat s-a exprimat Ştefan Popa POPA’S, cel care pune degetul pe rană la modul acesta percutant, mergând până la a şoca prin adevărurile spuse şi ilustrate nu de acum, ci de mai bine de cinci decenii, de când arta sa a cucerit lumea.
Am înţeles cum nu se poate mai bine mesajul ilustrativ al marelui nostru artist, pe care, iată, o dată în plus, l-a adus la linia de sus a interconectivităţii umane din întreaga lume. Asta, prin faptul că a reunit lucrări venite la Timişoara, la solicitarea sa, de pe toate cele şase continente. Sunt câteva sute de autori care îşi adună resursele de minte şi de suflet spre a atrage atenţia asupra riscului de a ne dezumaniza mai mult decât putem crede.
O lume aflată în căutare de resurse distructive îşi revizuieşte, de-acum, atitudinea faţă de sine însăşi prin asemenea mesaje vizuale pertinente, menite să îndrepte mersul neghiob spre nicăieri al omenirii şi să aducă osia pământului pe coordonate care să ne apropie, pas cu pas, de-ar fi să fie, de normalitate. Încă se mai poate. Arta cu tendinţă, aşa cum strălucit o temeinicea Titu Maiorescu, vizionarul, se pune în slujba tuturor cetăţilor compuse din oameni debusolaţi, îngroziţi de faptul că am cârmit-o strâmb, că avem nevoie de întoarcere la cele sfinte. Şi nu doar acum, pentru că ne aflăm în preajma Paştelui, ci mereu, pentru totdeauna.
Am zăbovit îndelung în faţa lucrărilor unora dintre cei mai de seamă creatori de artă vizuală de pe tot mapamondul, aici, în acest loc al artei autentice, unde Ştefan Popa POPA’S ne dăruieşte opere nepieritoare. E mare păcat să treceţi pe lângă Bastionul timişorean şi să nu vă opriţi din goana paşilor – de multe ori pierduţi, iertată fie-mi observaţia – fără să intraţi în acest sanctuar al artelor vizuale, unde patronul spiritual ne încântă cu al său fior artistic ce străbate timpul, rămâne de-a pururi viu, precum vie este şi limba marilor creatori de literatură.
Am deprins atâta cunoaştere cât să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră, bunii mei cititori, având convingerea că am parcurs câteva tomuri referitor la arta războiului, arta negocierii şi arta de a-ţi menţine tonusul viu, convins fiind că lumea se poate schimba în bine, că alunecarea în prăpastie poate fi oprită. Iată câteva semnale pe care le-am reţinut nu doar în memoria aparatului de fotografiat, ci le-am descifrat, pur şi simplu, cu osârdia celui care simte că bucuria pe care ţi-o dă arta este inegalabilă. Precum un om ce-şi doreşte mai binele pentru sine, omenirea se poate corecta în demersul său impetuos spre salvarea de sine. Totul e să vrei.
l Un comandant militar îşi trimite trupele pe o mare liniştită, ce se dovedeşte a fi… o simplă cadă de baie. Pe hartă se pot inventa şi inventaria victorii, acestea sfârşind uneori prin eşecuri fatidice, mortale chiar. l Într-o orchestră, mai precis o fanfară (în cazul de faţă), un „suflător” greşeşte o notă muzicală şi compromite partitura. Nimic nu-i întâmplător, se pare, nici în acest segment de realitate ilustrată. l Într-o lume a măştilor, mascaţii îşi întretaie drumurile şi interesele cu ale altora, „mai de sus”, pentru a se pune bine cu „stăpânirea”. Foloasele, însă, le trag păpuşarii. Merită să vedeţi ce poate orchestra mintea umană adusă la statutul de vindecător-mistificator. l Moartea suflă spre copilaşii din scutece baloane cu zimţi, semnificând virusurile ucigaşe. Poate nu acum… poate mâine… cândva… să se întâmple nenorocirea. Ţi se face părul măciucă. l Mulţi vorbesc frumos, chiar emoţionant, despre lucruri sfinte, în fapt pângărind pecetea sfinţeniei. l Bucătarul cel viclean pune pe masa bogaţilor bucate alese, dar seamănă vrajbă şi trimite şerpi veninoşi ce ies din farfuriile doldora de mâncăruri regeşti. l Din cartea „Drepturile omului” iese la iveală mâna celui ce-şi caută ochelarii. Pare a nu înţelege discrepanţa dintre cele scrise şi realitate. Prea mulţi oameni orbecăie prin ceaţă. l Orezul hrăneşte o mare de oameni, dar, la un moment dat, devine obiect de litigiu şi, de aici, nevoia unor porţii mici, mici de tot, ca să preîntâmpine… specula. l Ademenit de o preafrumoasă sirenă, îndrăgostitul subit de femeia adâncurilor îşi părăseşte perechea şi se cufundă în mare, uitând că, de fapt, nu ştie să înoate. E vechi păcatul, nu-i aşa? I Copilul, în disperare de cauză, îşi caută mama plecată de multă vreme de acasă, adăstând sosirea acesteia… prin ecranul televizorului. Ce cunoscut ne este acest mesaj! l Submarinele înghit în pântecele lor atât de mult peşte încât oceanul rămâne doar cu câteva specii, însă acestea, vai!, par a fi sterile. l În loc de informaţii sănătoase, în mintea omului se toarnă, de la pompă, benzină cu iz covidian. Halal să-i fie… l Silueta unei femei poartă, în loc de cap, un virus. Creionul se împotmoleşte în a scrie adevărul văzut; i se rupe vârful, pur şi simplu. De parcă n-am fi păţit-o… l Cei asediaţi aruncă înspre asediatori cu arme. l Şeriful, alături de diavolul cu chip de om, păzesc banca de cei care vin să-şi depună, acolo, economiile. l Lucrătorul îşi clăteşte ochii cu imaginea de zeiţă, pare-se a fi soţia proprietarului casei. Acesta o păzeşte cu străşnicie şi se pregăteşte să-i dea individului lovitura de graţie. Se întâmplă adeseori… l Vântul ce vine dinspre ocean întunecă imaginea drapelelor câtorva state ce se lasă, vai, amăgite de aparenţe. Şi asta mi se pare cunoscut. l Puşcăriaşior li se dau arme spre a opri sau, poate, spre a grăbi finalul agresiunii. Mai actual decât crezi. Ce simţi, cititorule, merită să-ţi actualizezi cunoaşterea privitor la ceea ce se întâmplă în preajma noastră? l O pasăre seamănă vrajbă în mintea celui ce aşteaptă veşti de departe. Cum ar veni, capeţi ceea ce meriţi. I Diavolul, cu părul aprins, se roagă să vină ploaia. Să se întoarcă, oare, demonul la condiţia sfinţeniei? Mira-m-aş… l O mână nevăzută clădeşte în mintea omului, ca parte a unui zid, convingeri tulburi, viciate de stranietatea atâtor mânării. l Stafia comunismului dăinuie în mintea multor oameni şi popoare. O înşiruire de oameni par că-şi schimbă domiciliul, dar nu şi mentalitatea. În finalul şirului ce parcă nu se mai sfârşeşte, vine unul cu steagul roşu fluturând a victorie. A cui? Asta-i întrebarea, monşer. l Femeia, bucuroasă că a scăpat de mască, îşi aude verdictul: Bolnav iremediabil! Vocea vine de undeva din spatele ei, de la un bărbat purtător de mască. Ghinion!, cum ar spune cineva. l Pe cele două mâini ce se apropie mult, din scena biblică pictată pe tavanul Capelei Sixtine, în Catedrala Papală de la Roma, circulă, ca pe bulevard, oameni ce-şi întretaie drumurile. Ori destinele… l În călimară, cineva toarnă în loc de cerneală, venin. Ca-ntr-o scenă cu cortina pe jumătate trasă, se mişcă oameni care-şi aşteaptă – unii, naivi, salvarea, alţii moartea. l Diavolul cu chip de păianjen şi-a ţesut pânza şi îşi aşteaptă, răbdător, victimele. Şi asta mi se pare cunoscut. Dar ce bine realizat artistic este… l
Înainte de a porni cu toţii la Muzeul Satului, la Pădurea Verde, Maestrul POPA’S, cu vădită tristeţe în glas, a rostit o diatribă la adresa celor ignoranţi şi răuvoitori:
– Trăim vremea decimării valorilor. Oare ce-or avea aceşti călăi de câştigat din asta? La noi, mulţi se tem să vorbească despre acest fenomen al răului ce ia proporţii de la un an la altul. Nu că ar fi cu mult mai bine în alte părţi, oamenii fiind peste tot la fel – cu bune şi cu rele, dar la noi acesta este sport naţional. Fiţi atenţi la feţele celor care otrăvesc aerul cu respiraţia lor fetidă. De la cuvintele bolovănoase ce le ies pe gură ca nişte fulgere otrăvite li se trage. De fapt, este autogol, dar ei, în necuviincioşia lor, nu-şi dau seama că îşi sluţesc fiinţa; la propriu şi la figurat, fireşte. Oare ce se alege de ţara asta? Observaţi în ce marasm am intrat de trei decenii încoace şi nu mai reuşim să ieşim? Ba dimpotrivă, ne tot înnămolim. Incompetenţa, nepotismul, clientela de partid, furtul pe faţă sunt calităţi după care se aleg – nu noi îi alegem! -, cei din fruntea bucatelor. Trăim într-un marasm. Ca să combat racilele societăţii acesteia bolnave şi să ajunt oamenii să-şi însenineze zilele, editez câte 3-4 albume pe an cu lucrări de-ale mele şi ale marilor creatori de pe tot mapamondul. Sunt stiluri diferite, cu mesaje mai pe faţă sau mai subtile, după cum îi este la îndemână autorului: acuarelă, mezotinţă, tipar înalt, uleiuri acrilice pe hârtie, carton sau pânză, stil de linie mai complicat sau mai simplu şi multe altele. Importantă este calitatea artei satirice ţintind alungarea răului din om şi din omenire.
Aşadar, să consemnăm că am avut alături de noi, o altă legendă vie a artei vizuale – Mihai Pânzaru-PIM. Cei doi mari artişti, precum şi studenţi ai Academiei POPA’S, au făcut caricaturi/portrete celor ce şi-au dorit să aibă în casele lor asemenea lucrări care să-i reprezinte.
Am petrecut două zile însărbătorite de o manieră artistică aparte. Vă îndemn, dragi oameni buni, vizitaţi Muzeul POPA’S ca să vă bucuraţi sufletul şi spiritul cu lucrări ale unora dintre cei mai de seamă artişti ai lumii. Este un mare privilegiu să-i avem, acum, la noi acasă.
Următorul eveniment cultural-artistic de anvergură internaţională îi va aduce aici, la Timişoara, pentru trei zile, în carne şi oase, pe mari artişti ai lumii. Este vorba de Salonul Internaţional al Artei Satirice de Presă, ce va avea loc la Bastionul „Theresianum”, în luna octombrie a.c. Dar, despre asta, vom scrie la momentul potrivit. Acesta este doar un binevenit preanunţ.
P.S. Şi acum am senzaţia că peste ochii acestui bărbat ajuns în vârful carierei – observ că vârful acela se tot mută în sus, aidoma idealului care, odată atins, îşi proiectează imaginea celui ce va să vină, însemnând noul ideal – aşadar, imaginii celui de acum se suprapun, când şi când, ochii băieţelului de cinci ani, care, pe vremuri, într-o altă viaţă, parcă, ghidat de Învăţătorul său, înainta prin noapte, desluşind constelaţiile.
Despre acest Conte al artei universale am scris, în urmă cu cinci ani, rânduri de suflet adunate în cartea POPA’S – Dimensiunea geniului. Autorul unei Opere răvăşitor de complexe, genialul român Ştefan Popa POPA’S, căruia Papa Ioan Paul al II-lea i-a cerut să devină artistul oficial al Vaticanului, a refuzat politicos o asemenea ofertă, ce nu onorase niciun alt român până la el, după ştiinţa mea. A primit, în schimb, distincţia “Civitas Romana” şi “Artist Universal”.
Mă simt îndreptăţit să menţionez că aceste două recunoaşteri în plan artistic şi uman, Papalitatea le acordă cu mare parcimonie; sunt de toate treizeci şi nimic mai mult (!). Ab Status Civitatis Vaticanae condita. De la înfiinţarea Cetăţii Vaticanului.
Ce s-a schimbat în cei cinci ani scurşi din acel început de toamnă? Artistul universal POPA’S a mai trecut prin câteva bulversări datorate celor din neamul său, despre care am scris, cu argumente, o carte întristător intitulată POPA’S – Sfidarea geniului. Lansarea va avea loc cu prilejul Salonului Internaţional de Artă Satirică de Presă, în luna octombrie a acestui an.
