Singură împotriva sistemului
Situaţie ciudată în cazul asistenţilor personali pentru persoane cu handicap din Timişoara. Deşi Legile 427/2001 şi 448/2006 prevăd o serie de drepturi salariale, Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara şi ordonatorul său de credite, Primăria Timişoara, sunt acuzate că ignoră prevederile legale şi comit abuzuri. Mai mult, şefii acestor instituţii sunt acuzaţi că ar fi organizaţi într-un sistem mafiot.
Timişoreanca Valentina Iuga a lucrat, în perioada 2003-2010, ca asistent personal pentru o persoană cu handicap. În toată această perioadă, a îngrijit-o pe mama sa, bolnavă de Alzheimer, fiind remunerată pe baza unui contract cu Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara. După câţiva ani de muncă, în care a aşteptat în zadar să-şi primească toate drepturile salariale, conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Valentina Iuga s-a hotărât să cheme în instanţă Direcţia de Asistenţă Socială, pentru restanţe de 36.371 de lei, reprezentând sporul de vechime, plata orelor suplimentare, a concediilor de odihnă şi alte drepturi cuvenite personalului încadrat în instituţiile publice. De la primul dosar, din 24 noiembrie 2008 şi până în prezent, timişoreanca şi-a petrecut sute de ore prin săli de judecată şi birouri ale instituţiilor publice. Chiar dacă nu a reuşit încă să obţină drepturile revendicate, prin sesizări, plângeri penale şi adrese oficiale, ea se dovedeşte a fi mica buturugă capabilă să răstoarne carul unui sistem pe care îl acuză că ar fi corupt. Problemele au apărut încă de la primul proces, când avocatul din oficiu a refuzat să se prezinte. Şicanată de propriul avocat, Valentina Iuga a pierdut procesul, judecătorii oferind, fără citarea vreunei legi, o motivaţie cel puţin ciudată: „lipsită de interes”. Întâmplarea nu a reuşit decât să o întărâte şi mai mult pe Valentina Iuga, care, după ce a făcut recurs, a depus plângeri penale la Parchet şi la DNA împotriva judecătorilor, a Danielei Lung, şef Serviciu pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara, a făcut sesizări la Curtea de Conturi, la preşedintele Tribunalului Timiş, după care le-a scris preşedintelui Băsescu şi prim-ministrului Emil Boc. În urma plângerilor depuse, Parchetul a decis neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorilor reclamaţi, în ciuda neregulilor constatate de Curtea de Conturi la Direcţia de Asistenţă Socială. Chiar şi aşa, cu legea în mână şi cu răspunsurile primite de Ministerul Muncii, de la Curtea de Conturi şi de la alte instituţii ale statului, a continuat lupta în instanţă. Curtea de Apel a trimis dosarul spre rejudecare. Deşi au fost recuzaţi de reclamantă şi li s-au depus plângeri penale, judecătorii de la primul proces au fost cei care au judecat şi a doua oară. Şi de această dată, instanţa a respins cererea reclamantei, invocând tocmai legea care îi dă dreptate celei din urmă. Povestea merge însă mai departe, timişoreanca fiind mai hotărâtă ca niciodată să demonstreze dreptatea cauzei sale. „Sunt peste 1.000 de asistenţi personali în Timişoara. Nu se poate începe un proces comun, dar îi sfătuiesc să dea fiecare în judecată Direcţia de Asistenţă Socială, pentru a-şi recupera drepturile prevăzute de lege. Eu nu mă las până nu câştig, pentru că legea spune clar că am aceleaşi drepturi ca orice alt salariat din sistemul public. Nu cer drepturi speciale, nu cer prime şi stimulente cum şi-au dat singuri cei din primărie şi cum primesc judecătorii. Cer doar ceea ce prevede legea. Dacă legeile statului nu sunt respectate, nu ştiu unde ajungem”, spune Valentina Iuga. Recursul făcut la adresa celei de-a doua sentinţe va fi judecat de Curtea de Apel Timişoara pe data de 8 martie.
