USR și-a declarat ”centrul de simpatie” națională, la Timișoara. Nu mă mir. În luna mai, pentru Parlamentul European, USR a avut un procent dublu față de PNL, în capitala Banatului. Organizarea congresului aici a avut ca rațiune declarată acest detaliu. Toate criticile îndreptate împotriva competitorilor aveau să ocolească, atât sâmbătă, cât și duminică (la mitingul din Piața Libertății) numele celor vizați. S-a vorbit, la modul general, despre administrația locală, criticată, desigur, dar și despre Președinția României, ca și cum alți candidați nu ar avea nume. O tactică nouă pentru România, ceea ce nu ar fi rău să continue în comunicare, din care să lipsească atacurile la persoane.
O să mă opresc asupra uneia dintre criticile formulate de candidatul Fritz, la Primăria Timișoarei (pentru anul viitor), cea în care se vorbește despre ”învrăjbirea timișorenilor vechi contra timișorenilor noi”. Mai întâi, USR este un partid în care se promovează ”omul nou”, o formulă ce nu este nouă, ba, chiar foarte veche. Conceptul ”omului nou” a fost folosit de-a lungul istoriei de către regimurile, din păcate, dictatoriale, de către naziști, dar mai ales de către comuniști. ”Omul nou” al comuniștilor avea să aibă ”origini sănătoase”, să nu fi fost fiu sau fiică de intelectual, de țăran cu avere, de proprietar, mai ales. Pentru asta, comuniștii au pus în închisori zeci de mii de oameni, dintre care unii au murit… Printre cei închiși a fost și tatăl meu. Omul nou, cel promovat de USR să fie, oare, compatibil cu ”timișoreanul nou”? Cine este timișoreanul nou? Și cine dezbină? Nu sunt o apărătoare a administrație locale, ba, dimpotrivă, sunt critică, dar povestea cu învrăjbirea este falsă. Atunci când se vorbește despre agresivitate în trafic, despre nevoia respectării legilor și normelor de către toți timișorenii, despre respectarea liniștii, noaptea, despre turatul motoarelor, la fel, se vorbește despre calitatea vieți într-un oraș cu pretenții, ca Timișoara. Domnul Fritz știe asta, este german! Eu mi-aș dori un primar care să lupte pentru ca noi, cetățenii, să avem parte de regulile de tip germanic: curățenie, trafic organizat, lipsa prafului, lipsa dezordinii în trafic, liniștea nopții (ca în Germania, nu?). Mi-aș dori un primar modest, harnic, calm, organizat, serios, unul deschis la sfaturile specialiștilor, dar aș vrea să se exprime clar, în limba română! Poate domnul Fritz a vrut să spună altceva, poate noi nu am înțeles, dar Nicolae Robu, cu toate minusurile sale, chiar nu a făcut asta. Afirm asta, cu toate riscurile altor critici ce ar putea curge, mă străduiesc să respect adevărul, cel pe care îl cunosc! Timișorean este, teoretic, cel ce deține acest statut la Evidența Populației, dar TIMIȘOREANUL adevărat este numai și numai cel care trăiește și simte SPIRITUL Timișoarei, indiferent unde este născut: deschis, armonios, iubitor al istoriei Timișoarei, promotor al valorilor sale, respectuos, curajos, cu simț civic, devotat orașului, nu intereselor personale!
A trecut ceva vreme de când timișorenii, că-s vechi, că-s noi, nu aud nimic din partea candidaților la Primăria Timișoarei. De ce, oare? Ce-i ține așa tăcuți? De ce nu se conectează cu timișorenii? De ce nu le vorbesc? De ce nu critică ceea ce este de criticat? E nevoie mereu de conferințe, congrese și seminarii? Oamenii așteaptă un semn. Se lasă totul pe vremea campaniei electorale? Va fi foarte târziu.
Timișoara are, cu adevărat, nevoie de un spirit nou, de optimism, de încredere în seriozitatea lucrurilor pe care chiar administrația ar trebui să le facă. Cine va da semnalul cel mai bun, acela va câștiga.
În ecuația verbală, sintagma ”omul nou” nu aduce nimic… nou!
