Ceea ce se întâmplă în aceste zile – și mă refer acum strict la prestidigitațiile premierului și ale președintelui – este cu adevărat uluitor. Iar faptele acestora sfidează într-un mod nemaiîntâlnit Constituția României. O ordonanță de urgență, emisă pe șest și fără avizele necesare de către Executiv, calcă în picioare Legea transparenței decizionale. După care același Executiv vine cu un proiect de lege, prin care decide practic posibilitatea încorporării și punerii în stare de război a tuturor bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani. În acest scop, este inventat un concept extraconstituțional, respectiv starea de criză. Iată, pe scurt, definiția dictaturii militare.
În fiecare zi de când Federația Rusă a declanșat războiul împotriva Ucrainei, cu mic cu mare, toate autoritățile statului român ne-au asigurat că România, aflată sub scutul de nădejde NATO, este în afara oricărui pericol. Și că este cu desăvârșire exclus vreun atac armat împotriva acestei țări. Aceste asigurări au curs chiar și atunci când, pe bună dreptate, oamenii s-au întrebat de ce, în aceste condiții, primăriile au primit sarcina de a face de zor tabele cu persoanele încorporabile. Și, pe neașteptate, printr-un OUG, care am speranța că va fi degrabă atacat de către Avocatul Poporului la Curtea Constituțională, iată că Legea transparenței decizionale este călcată literalmente în picioare, printr-un act normativ realizat în condiții total netransparente și care are drept scop instituirea unor proceduri accelerate fără dezbatere publică, în cazul adoptării unor acte normative. Și imediat Guvernul ne trântește peste față un proiect de lege care face praf și pulbere atât Constituția, cât și toate principiile care derivă din Legea Fundamentală.
Care este unul dintre obiectivele vizate de proiectul noului act normativ? Acela de a permite președintelui și Guvernului să decreteze tam-nesam, aproape în orice condiții, mobilizarea generală. Punerea pe picior de război a tuturor persoanelor de sex masculin – iată că în această situație „el” e „el” și „ea” e „ea” – cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani. Chemarea acestora sub uniformă și bocanci – mă îndoiesc serios că dispunem de echipamentele necesare – și sub arme – și din nou mă îndoiesc serios că dispunem de armele necesare. Iar în conformitate cu acest proiect de act normativ, decizia aparține CSAT. Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Unei instituții care nu reprezintă sub aspect constituțional decât o simplă ficțiune. Conform aceluiași act normativ, CSAT, care nu are dreptul să legifereze conform Constituției, va putea stabili că România intră într-o stare de criză. Starea de criză nu este nici ea definită în niciun fel de către Constituție. Ceea ce înseamnă că, legal vorbind, nu poate exista. Dar CSAT, în virtutea acestui proiect de act normativ, poate face și mai mult. El poate înființa o nouă instituție, care vine capac peste Marele Stat Major al Armatei. Și anume Centrul Național Militar de Comandă. Așadar, la o adică, Marele Stat Major nu mai face nici două parale. Întreaga armată și în general întreaga suflare se vor subordona acestui Centru Național, a cărui componență va fi stabilită de CSAT. Curată dictatură!
În România poate fi astfel decretată cu titlu de noutate absolută starea de criză. Starea de criză va permite acestui Centru de Comandă, aflat la degetul mic al președintelui, să facă practic orice. Sediul juridic al acestei noi instituții se află în articolul 2, aliniatul 5 al proiectului de lege, care tocmai a fost trântit de Guvern pe masa Birourilor Permanente ale Parlamentului României. În ce condiții se declară starea de criză, iar statul urmează practic să fie condus de Centrul de Comandă? Citiți și vă cruciți! Cum am făcut și eu. Când „societatea se confruntă cu mari dificultăți generate de apariția unuia sau mai multor incidente pe teritoriul național, la nivel regional sau internațional, sau de amenințări (vezi agramatismul – n.a.), riscuri și vulnerabilități prin care sunt grav perturbate sau amenințate condițiile de viață, sănătate și mediu, proprietatea, stabilitatea politică, economică sau socială, ordinea publică, securitatea și apărarea națională, precum și alte valori constituționale care impun adoptarea de măsuri specifice prin acțiunea unitară a autorităților și instituțiilor statului român, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor și revenirea la starea de normalitate.”
Adică orice s-ar întâmpla poate intra sub această pălărie. Absolut orice.
În felul acesta, este transferată puterea constituțională, dobândită în urma exprimării prin alegeri a voinței cetățenilor sau delegată de către aleși unor persoane și instituții, către un nou centru de comandă, adică un fel de stat subteran sau paralel, care scoate brusc capul la lumină. Și mai mult decât atât. Abia acum vă rog să vă cruciți. Legea prevede inclusiv transferul autorității de comandă în materie militară unei puteri străine. Țaca-paca! Azi avem Armată, mâine nu mai avem. I-am pus-o în brațe altcuiva. Pac la războiu! Cu Ciucă și Iohannis în frunte.
P.S.: Postăm AICI textul de lege, care este o fărădelege, și vă rog să observați că a fost redactat într-o asemenea viteză, încât prezintă un mare număr de greșeli gramaticale.
