Țara-i plină de limbrici, o varietate mai nouă fiind cei livici și vasilici. Acceptăm, îngurgităm zilnic, dimineața, la prânz, dar mai ales la vremea odihnei de seară, adică de uitat la tembelizor, livici și vasilici, și mai mari și mai mici.
Întotdeauna am avut în țară limbrici, mai voinici sau mai pitici, după mersul vremurilor. Dar parcă mai mult ca niciodată, cei care ne conduc, de sus până jos și vice versa, sunt foști chiulăi la școala primară, repetenți la facultățile de stat, licențiați, împreună cu toată familia, la facultățile cu adevărat ”la distanță”, masteranzi, doctoranzi și doctori pe la tot felul de ”academii”, basca absolvenți, aproape fără de nici o exceptie, a patrioticelor colegii de ”apărare națională” și implicit ”telectuală”….
Livicii și vasilicii parazitează orice funcție publică din România, de la prim ministru, ministru, director, adică manager, la inspector.
Semnul infestării persoanei cu limbrici livici și vasilici este că începe să vorbească, implicit să citească, prost românește, și, cel mai grav, începe să mintă. Așa livicii și vasilicii ajung și la oamenii de rând. Derutați de steagul tricolor în care se înfășoară, limbricii sunt de-a dreptul hăpăiți de cetățenii de bună credință, mai ales de cei înfometați. Aceștia, inițial se simt bine, cu ceva în plus la burtică și umflați la lingurică. Vărsătura și pântecăraia vin mai târziu, când omul se dezumflă aproape complet…
Paraziți vechi la români, limbricii de acum, mai agresivi ca oricând, ne atacă pe dinafară dar ne mănâncă pe dinăuntru, de la intestine la creier. Există vreun tratament? Actuala soluție utilizată în cazul pestei porcine este inaplicabilă la oameni.
Ce va mai rămâne din firea și trupul nației române este greu de spus.
