Pastorala de Sfintele Paşti 2013 a Preasfinţitului Alexandru Mesian, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj.
ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos
“Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile!
Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
cei ce cântăm cântare de biruinţă” (Catavasii, cântarea I)
CRISTOS A ÎNVIAT!
Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi credincioşi,
Adevărată cântare de biruinţă este imnul şi salutarea sfintelor Paşti. Biruinţa lui Cristos asupra morţii, sfărâmarea încuietorilor cele veşnice care-i ţineau pe cei legaţi în iad, salvarea lui Adam şi a drepţilor celor de dinaintea Întrupării lui Isus. Biruinţa crucii asupra suferinţei, deschiderea porţilor raiului pentru tâlharul pocăit, şi pentru toţi care ne ridicăm din moartea provocată de păcat, la practicarea virtuţilor, care ne vor încununa fruntea în eternitatea fericită. Acolo unde, prin Jertfa şi Învierea Sa, „Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă” şi trăim întru lumina sfintelor Paşti.
Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să înţelegem şi să trăim adevăratul mesaj al Paştilor, mesajul Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi: La Înviere nu se ajunge decât prin Cruce, la fericire numai prin acceptarea suferinţei!
Nu există înviere fără moarte. Învierea lui Cristos din Duminica Paştilor, a fost precedată de Vinerea Mare, de crucea, patima şi moartea Sa. Fiul Omului, cel „împodobit cu frumuseţe mai mult decât fiii oamenilor”, devine „Omul Durerilor, omul în faţa căruia să-ţi acoperi faţa”. Această frumuseţe dumnezeiască, infinită prin natura Sa, devine omul durerilor. Pe Cristos Cel înafara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Şi asume chipul omului păcătos şi să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor.
După Înviere Isus se arată ucenicilor Săi, împărtăşindu-le pacea Sa şi transformându-i în martori neînfricaţi ai învierii Sale. Bucuria de a-L vedea pe Domnul înviat i-a marcat atât de profund, încât această stare sufletească a pus stăpânire pe întreaga lor fiinţă şi pentru întreaga lor viaţă, toţi mărturisindu-L chiar cu preţul vieţii lor. Dacă în Ghetsimani şi pe Golgota, în patima şi moartea Sa, ucenicii L-au părăsit şi s-au lepădat de El, după învierea din morţi nimeni şi nimic nu-i va mai putea despărţi de Învăţătorul lor iubit ! Aşa le va scrie mai târziu, Sfântul Pavel, celor din Roma: „Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?”.
Iubiţi credincioşi,
Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanţa ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă şi se poate întâmpla în univers. Numai creaţia lumii mai are această importanţă şi calitate. Învierea Domnului este un eveniment central şi unic în istoria lumii. Paştele este fundamentul credinţei, învăţăturii şi spiritualităţii creştine, căci „dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” , spune Sfântul Apostol Pavel.
Tocmai de aceea duşmanii lui Isus au încercat imediat să distrugă acest adevăr pentru că Învierea lui Isus face diferenţa dintre creştinism şi celelalte religii. Există învieri şi în alte părţi, dar niciuna dintre ele nu este ca şi cea a lui Cristos. Acestea sunt în general poveşti mitologice legate de schimbarea anotimpurilor şi de miracolul anual al primăverii, dar Evangheliile vorbesc despre cineva care a murit cu adevărat, şi care a biruit moartea prin Înviere. În trei împrejurări Cristos a înviat oameni din morţi (fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain şi Lazăr). Nu există niciun indiciu că oamenii aceştia au făcut altceva decât să se întoarcă la viaţa pe care o părăsiseră. Dar Sfântul Pavel ne spune explicit că Isus Cristos este „pârga (cel dintâi rod al) celor adormiţi” . Aceste minuni ni-L arată pe Cristos ca stăpân asupra morţii.
Evangheliile ne spun că Isus a fost răstignit, că a murit şi că a treia zi mormântul în care a fusese pus a fost găsit gol. Nişte îngeri le-au spus unor femei că El a înviat dintre cei morţi. Într-o perioadă de câteva săptămâni, Isus înviat S-a arătat de mai multe ori. Prin Învierea Sa, Isus nu S-a întors la viaţa de dinainte, ci la o nouă viaţă!
Cristos este viu şi astăzi pentru că Dumnezeu L-a făcut Stăpân al Universului. Aceasta este inima credinţei creştine. Cu Isus înviat şi viu printre noi totul poate reîncepe, fiindcă El ne face să trăim. Pe drumul vieţii este alături de noi, nevăzut, dar atent: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” .
Dacă Isus Cristos a înviat totul primeşte un sens, totul are un rost. Aici e izvorul, originea acestei bucurii a Paştilor, care ne transfigurează. A sărbători Paştile, înseamnă să trăim transformarea lumii prin Isus Cristos şi să reînnoim în noi viaţa.
Iubiţi credincioşi,
Prin Înviere, Isus ne cheamă să răstignim împreună eu El omul cel vechi din noi, omul păcatului, pentru ca prin Spiritul Sfânt, care locuieşte în noi, „să umblăm întru înnoirea vieţii” .
Mesajul Învierii se poate exprima în moduri diferite. De obicei îl înţelegem ca un cânt de biruinţă: triumful luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului, a lui Cristos asupra lui Satana.
Privind viaţa lui Isus, înainte şi după Înviere, vom realiza că există o diferenţă importantă între cele două momente.
În timp ce înainte de Înviere oamenii Îl caută pe Isus, după Înviere situaţia se răstoarnă şi Isus este Cel care îi caută pe oameni.
În Evanghelie citim frecvent despre această căutare. Îl caută păcătoşii şi drepţii, fariseii şi adevăraţii ucenici. Putem da doar câteva exemple mai importante din Evanghelie: după înmulţirea pâinilor, Isus vrea să se retragă într-un loc liniştit, singur, însă lumea Îl urmează; apostolii Îl avertizează: „Toţi Te caută”. Altă dată, Îl caută mama şi fraţii Săi; Îl caută şi unii greci care vor să-L cunoască; Îl caută bolnavii, pentru a fi vindecaţi; Îl caută până şi duşmanii: Irod şi mai marii poporului. Într-un cuvânt, putem spune că toţi Îl caută pe Isus.
După Înviere, Isus îi caută pe oameni. Îi caută şi îi găseşte pe apostolii rătăciţi; se alătură celor doi ucenici pe drumul Emausului, în timp ce aceştia se îndepărtează, dezamăgiţi, de Ierusalim; i se arată lui Toma care se îndoieşte, dar pe care îl vindecă de necredinţă; i se arată lui Saul pe care îl transformă în Pavel.
Mesajul cel mai frumos şi mai durabil al Învierii este acela că Isus ne caută şi pe noi şi ne găseşte de fiecare dată. El este alături de noi, când suntem dezamăgiţi, descurajaţi, obosiţi, împovăraţi de îndoieli… Avem nevoie de această încurajare. Şi astăzi, Cel înviat este prezent în mijlocul nostru şi ne linişteşte: nu vă temeţi, vă voi găsi şi în întuneric, în pulberea păcatelor voastre, în fuga dezamăgirilor voastre.
Dacă suntem pregătiţi să acceptăm mesajul Învierii, se va aprinde şi în noi bucuria nemărginită a Mariei Magdalena. Viaţa noastră va renaşte cu entuziasmul ucenicilor şi optimismul Învierii va fi nota dominantă a credinţei noastre.
Pentru aceasta o rugăm pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus şi mama noastră, să ne ajute a pricepe adevăratul mesaj al Paştilor şi să fie puternică şi neîncetată mijlocitoare între noi şi Fiul Său Cel Înviat şi preamărit.
Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, pace şi bucurii.
Sărbători fericite!
Cristos a înviat !
Alexandru
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2013.
Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paşti 2013,
iar în filii se va citi a doua zi.
