Miercuri 19 februarie 2020, s-au împlinit 93 ani de la moartea celebrului tenor bănățean Traian Grozăvescu, de aceea Muzeul Național al Banatului Timișoara a făcut o prezentare pe scurt a personalității marelui artist sub genericul Personalități Bănățene.
Specialiștii de la MNaB Timișoara amintesc despre grozăvia unei povești uitate sau despre o crimă fără pedeapsă.
Copilăria sub bagheta lui Ion Vidu.
Părinţii săi erau de origini diferite. Tatăl, Costi Grozăvescu, român din Teregova, iar mama Ernestina Serbul era de origine sârbească. Traian Grozăvescu şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi liceul în Lugoj, unde talentul i-a fost apreciat de la o vârstă fragedă. Traian ajunge prin intermediul tatălui său la repetiţiile corului lugojean, unde, întâlnirea cu maestrul Ion Vidu avea să fie piatra de temelie a carierei sale. Corul ”Ion Vidu” își continuă și astăzi activitatea.
1914. O viață ca-n filme. Odată cu venirea războiului, tenorul a fost nevoit să plece pe front, ca ofiţer de artilerie în armata austro-ungară, lăsând la o parte cariera muzicală.
Pasiunea pentru muzică nu a încetat însă
nici în acele vremuri tulburi, de unde a rămas faimoasa poveste când acesta,
„într-un moment de linişte a tunurilor, a început să cânte Ave Maria”, acolo pe
frontul de lupta, unde orice speranţă de viaţă se risipeşte. Un moment de
glorie pentru Grozăvescu şi un pas important în debutul carierei sale muzicale.
Pinkerton și Anca de Barbu. Întors din război, tenorul ajunge la Cluj, unde va
juca primul său rol, cel al lui Pinkerton din opera „Madame Butterfly”. Cu
talentul său a reuşit să impresioneze în scurt timp profesorii dar şi Opera
Clujeană, unde a devenit tenorul preferat. Iubit a fost de toți, însă marea sa
iubire a rămas Aca de Barbu, cea cu care avea planuri mărețe în legătură cu
opera din Timișoara.
Și totuși… destinul a ales greșit de această data. Grozăvescu alege cariera internațională și-și îndreaptă pașii spre Viena, spre Nelly Kovesdy, spre o dură moarte prematură.
Caruso al Vienei.
În continuare cecetătorii de la MNaB vorbesc despre debutul pe scena vieneză care a avut loc pe 10 iulie 1923, cu opera „Paiațe” de Leoncavalo.
Vocea specială a fost remarcată în scurt timp, deoarece aprecierile din partea admiratorilor nu conteneau. Este descoperit şi de Franz Schalk, directorul de atunci al Staatsoper și primeşte rolul lui Rudolf din Boema de Puccini, un alt succes răsunător. Talentul său a depăşit chiar şi graniţele europene, astfel că Opera Metropolitană din New York i-a oferit un contract începând cu anul 1927 (contract pe care, din nefericire, nu a mai apucat să-l onoreze).
Pe 14 februarie 1927, a cântat în „La Donna e Mobile”, în rolul ducelui din Rigoletto, însă nimeni nu ştia că aceea a fost ultima dată în care i-a fost putut fi ascultată vocea inegalabilă.
Ucis de gelozie.
Sfârşitul şi l-a găsit chiar în casa în care locuia cu soţia lui, Nely Kovesdy, o femeie cu probleme psihice, care suferea de o gelozie groaznică, fapt care a şi condus-o la actul nesăbuit de a-şi ucide sotul, împuşcându-l chiar în ceafă, pe motiv că acesta a refuzat să o ia cu el în călătoria sa la Metropolitan Opera din New York.
Moartea a fost instantanee. În data de 19 februarie 1927, scenele vieneze, cele româneşti, chiar şi cele de peste ocean au intrat în doliu, întrucat vestea morţii lui Grozăvescu s-a raspândit cu o viteză uimitoare.
Nelly Kovesdy, femeia pe care şi-a
ales-o camarad în viaţă, a scăpat de pedeapsă după lungi procese, întrucât la
vremea aceea, legea vieneză nu considera crimele pasionale un delict.
Teatrul Municipal Traian Grozăvescu
În memoria sa, teatrul din orașul natal Lugoj, dar și strada pe care a copilărit îi poartă numele, iar în Lugoj se organizează anual un concurs pentru tenori ce poartă numele maestrului -mai amintește MNaB Timișoara.
