Săptămâna aceasta, peste 700 de elevi au trecut pragul Muzeului Național al Banatului din Timișoara. Unii pentru prima oară, alții pentru a treia sau a patra, dar fiecare cu ochii mari și curioși, cu întrebări, râsete, uneori oboseală, alteori entuziasm molipsitor.
”Ne-am bucurat de fiecare întrebare, fiecare zâmbet, fiecare „wow!” spus în șoaptă în fața unui tablou sau a unei arme istorice”, susține reprezentanții MNaB.
Toate aceste vizite nu ar fi fost posibile fără cei care, zi de zi, ghidați de răbdare și pasiune, duc istoria mai departe: muzeografii, curatorii, supraveghetorii. Ei sunt cei care își găsesc locul în povești: adaptând limbajul după vârstă, limba după grup (română, engleză, germană, maghiară, italiană), starea după zi, dar mereu cu aceeași dorință: de a lăsa o amprentă bună în mintea și inima vizitatorului.
”Un gând aparte merge către colega noastră Corina Cranciova, muzeograf la secția Pedagogie, omul din spatele organizării impecabile, al programărilor, al ordinii și al armoniei dintre grupuri și ghizi. Vocea calmă și prezența ei caldă s-au auzit și astăzi, într-o vineri ploioasă, când copiii au venit și tot au venit, în șiruri care umplu mansardele cu bucurie și forfotă.
Le mulțumim și profesorilor care își îndrumă elevii spre muzeu. Poate nu toți rămân pentru totdeauna cu lecția învățată. Dar ne place să credem că undeva, într-un colț de memorie, va rămâne acel exponat, acel cuvânt, acea poveste spusă de un om cu dragoste pentru istorie. Pentru noi, muzeul nu e doar un loc al trecutului. Este și o școală a prezentului”, este mesajul MNaB Timișoara.
