Trebuie să recunoaştem că Timişoara a trecut într-o altă stare decât cea din decembrie 1989. De mai mulţi ani am remarcat acest lucru. Peste Timişoara s-a lăsat… nepăsarea. Acea nepăsare occidentală, rece, dezumanizantă. Duminică a fost organizat Concertul pentru Timişoara, cu spuma trupelor autohtone, între care legendarele PHOENIX, CARGO, PRO MUSICA, dar şi celelalte 11 care li s-au alăturat.
Scopul a fost unul nobil, toate fondurile adunate urmând să se folosească pentru reparaţiile provocate la spitalele timişorene de furtună, cele mai afectate fiind Institutul de Boli Cardiovasculare şi Spitalul de Boli Infecţioase ”Victor Babeş”.
La ora 17.00 erau ocupate cam 15-20% din scaunele amenajate. Dar în jur era forfotă, pentru că scena era deschisă, muzica bună se auzea de la 5 străzi, iar profitorii au profitat de oferta gratuită. Le-a plăcut ce-au auzit, mai ales că… dincolo de gard era gratis.
La ora 17.30 au dat primii stropi de ploaie în ”publicul” care se grăbea să părăsească zona.
Pe la ora 21.30, CARGO dăruia tot ce era mai nobil, sufletul, pentru o cauză umanitară. Dar, acelaşi peisaj: câteva zeci de tineri îngrămădiţi lângă scenă, iar public pe scaune, circa 20%. Celelalte, jenant de goale.
Dincolo de gard (gardena amenajată), plin. Se distrau sute de indivizi de toate vârstele, de la 70 de ani la 18-20 de ani. Jenant şi penibil: erau mai multe echipaje de jandarmii, SMURD, ISU, poliţie, decât public plătitor de bilete.
Preţul unui bilet a fost de 50 de lei. Este adevărat. Prea mult pentru sărăcia din portofelele oamenilor de rând. Dar companiile din Timişoara puteau cumpăra aproape toate biletele (pentru ele era chiar un fleac!) şi să le împartă angajaţilor.
Tot mai mult încep să simt că spiritul Timişoarei s-a schimbat, de la SOLIDARITATE la SOLITARITATE.
